Sous le ciel de Paris

O melodie superba şi un clip absolut fascinant...eu cel puţin nu mi-am dezlipit privirea de la ecranul pc-ului timp de 9:33 minute.Şi totuşi?Doar atât? :(

Ştiu sigur că Parisul e infinit...

Plec dar nu vă uit ...

Deşi ziua cea mare se apropie şi ar trebui să fiu din ce în ce mai fericită, nu e chiar aşa.Motivul nu l-am identificat încă dar recunosc că nici nu am avut curajul să ma gandesc la el. Sunt mai degrabă melancolică şi mi-e şi puţin teamă de ceea ce urmează, dar să nu mai spuneţi la nimeni :)

Fiorul de frică e, cred eu, un sentiment normal în astfel de circumstanţe şi vine la pachet cu orice moment în care treci într-o nouă etapă a vieţii.O să-mi fie dor de foarte multă lume şi mi-e foarte frică să nu-mi pierd prietenii din real şi din virtual life deopotrivă pentru că aşa întortocheată cum e tehnologia asta, e greu să mai fac diferenţa.

Până pe 6 iulie nu mai am activitate aproape deloc aşa că o să mă topesc de cald şi o să meditez probabil la nemurirea sufletului...oricum ultima dată când am avut atâta timp liber cred că a fost cândva prin şcoala generală...aşa că, "free like a bird" , poate mă invită cineva la o cafea ;;)

De ce?

Întrebarea e "DE CE?"
Raspunsul începe cu "PENTRU CĂ..." şi se află în fiecare dintre noi....

Pentru că nu am avut altă soluţie îşi spune o tânără ce tocmai a făcut un avort....
Pentru că îl iubesc vine răspunsul unei femei care acceptă violenţele soţului...
Pentru că nu sunt destul de bun, spune cineva care tocmai a renunţat...
Pentru că viaţa nu merită trăită îşi spune un sinucigaş...

Pentru că ştiu că fericirea e un lucru atât de relativ încât fiecare clipă în care mergi înainte reprezintă o şansă...asta e raspunsul meu.Voi aveţi un răspuns?De ce?