"Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obişnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi."
- Anais Nin (Incest/Jurnal 1933) -
Trăind într-un secol XXI în care 'gura lumii' valorează mai mult decât orice, e greu, dacă nu imposibil să alegi să-ţi trăieşti viaţa în interiorul propriilor standarde.În societatea noastră, plină încă de prejudecăţi pe la colţuri, deşi atât de imorală în ansamblul ei,Anaïs Nin rămâne pentru mulţi un tabu.Şi dacă lectura cărţilor ei este astăzi stânjenitoare, e greu de imaginat care era locul acestei femei la inceput de secol XX când a trăit.
Ceea ce îmi place mie în cărţile ei nu e nici pe departe tenta erotică, ci realismul cu care reuşeşte să-şi transcrie pe hârtie emoţiile şi trăirile fără a se teme de prejudecăţi morale.Şi nu pot să nu mă întreb câţi dintre noi am vrea să trăim aşa dar nu avem curajul?
Scriitura ei profund feminina, stilul care nu încearcă deloc să-l imite pe cel masculin, o face unică în literatura universală. Iar valoarea de document pe care o au jurnalele ei, portretizând figuri legendare precum scriitorii Henry Miller, Antonin Artaud, Pablo Neruda, psihanalistii Otto Rank şi Rene Allendy sau revolutionarul Gonzalo More, le face absolut irezistibile.
Jurnalele ei depăşesc cu mult graniţele literaturii, lectura purtându-te atât de departe şi atât de adânc în trăirile personajelor încât orice gând să acestea ar putea fi altceva decât realitatea autoarei, pare absurd.Scrisul reprezintă pentru Anaïs Nin o evadare, reprezintă echilibrul pentru constrastele din viaţa ei care o sfâşiau, reprezintă o necesară spovedanie în faţa semenilor.În timp a ajus să influenţeze în mod covârşitor mişcarea feministă în lume.
Deşi de la început s-a dezis de orice curent al epocii, e greu să treci cu vederea o femeie care şi-a petrecut întreaga viaţa scriind şi publicând despre viaţa, gândurile şi relaţiile ei, într-o perioadă în care femeile nici măcar nu aveau viaţă personală.
Lectura jurnalelor lui Anaïs nu necesită identificare cu personajul ci doar acceptarea femeii care descoperă in anii '30 lumea artistilor, a avangardei si a psihanalizei .Trebuie să acceptăm că ea s-a născut şi format pentru a întruchipa feminitatea şi a o transforma in artă prin scriitura ei.Trebuie să acceptăm toate valenţele personalităţii ei complexe: erotice, nevrotice, intelectuale, emotionale.
Trebuie să acceptăm pentru a putea înţelege stilul ei de viaţă dedicat în întregime creaţiei.
„Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anaïs Nin prin gratie si frumusete. O aristocrata. Dar si o scriitoare cu talent extraordinar. Ea apartine acum întregii lumi."
Henry Miller
