Educaţie precară sau teribilism de şmecher

Într-un autobuz doi baieţi tineri discută pe mult dezbatuta temă a crizei şi lipsa locurilor de muncă pe piaţă, unul dintre ei fiind se pare în căutarea unui job. Celuilalt îi sună telefonul.În mijlocul discuţiei telefonice acesta se adresează "şomerului" :

"Fratele meu caută un şofer de tir pentru firma lui! Nu te interesează?"
"Cât plăteşte?"
" 1400 pe lună şi e lejer sunt doar drumuri până Braşov şi înapoi"
"Prea puţin!!"

***după o scurtă pauză***

"Da' spune-i că se bagă tata!"

Greu să mai comentezi ceva.Aşa i-ai crescut, aşa îi ai!

***

După câteva minute acelaşi "personaj" îşi afişează telefonul de ultimă generaţie pentru a o suna pe iubita lui.La telefon răspunde mama acesteia cu care, din diverse motive, comunica mai greu.După ce iubita ajunge la telefon...replică :

"Tu! mă-ta asta e surdă sau ce-are?"

wow I give up!

Muzică? Nu ştiu, ascultaţi şi voi ceva Paraziţii sau piesa aia în care ziceau unii ( nu-mi amintesc care) " Noi suntem baieţii de care ţi-a zis mama ta să te fereşti!"...sau ceva de genul.


Şi când te gândeşti că ăştia sunt copiii cuiva!

Runaway morning

Uneori o evadare e tot ce-şi lipseşte ca să poţi respira.Vântul, prin părul lăsat liber, rochia înflorată, pantofii aruncaţi undeva prin portbagaj, o ţigară, un soare care să nu răsară dintre blocuri, un cântec anume, senzaţia de viaţă statică sau care se desfăşoară cu încetinitorul, coliziune a fiinţei tale libere de acum, cu ceea ce era ea până nu demult... în doi.

Mediu lipsit total de posedare, de aceleaşi vechi temeri, de poveşti neterminate, de drame şi tragedii exagerate. Timp când îndrăzneşti şi provoci, când eşti singur cu gândurile tale, când te simţi atât de mic...şi asta te înalţă, când închizi ochii nu aşteptând o minune ci doar o confirmare.

***

Mi-e un dor nebun să alerg. Să alerg cu picioarele ude prin roua unei dimineaţi senine de vară, să nu ştiu încotro mă îndrept sau dacă mai există cale de întoarcere, să simt doar căldura soarelui pe obraji şi umezeala ierbii.Vreau să alerg până la extenuare totală şi atunci să mă arunc în iarbă şi să privesc norii şi totul în jur să vibreze la unison cu bătăile inimii mele.

***

"Cântecul" e unul special şi mai ales al unei formaţii speciale... amatorii britpop sunt sigură că ştiu despre ce vorbesc.


"I know a girl she walks the asphalt world
She comes to me and I supply her with Ecstasy
Sometimes we ride in a taxi to the ends of the city
Like big stars in the back seat like skeletons ever so pretty
I know a girl she walks the asphalt world

But where does she go?
And what does she do?
And how does she feel when she's next to you?
And who does she love in time-honoured fur?
Is it me or her?

I know a girl she walks the asphalt world
She's got a friend, they share mascara I pretend
Sometimes they fly from the covers to the winter of the river
For these silent stars of the cinema
It's in the blood stream, it's in the liver
I know a girl, she walks the asphalt world

With ice in her blood
And a Dove in her head
Well how does she feel when she's in your bed?
When you're there in her arms
And there in her legs
Well I'll be in her head

Cos that's where I go
And that's what I do
And that's how it feels when the sex turns cruel
Yes both of us need her, this is the asphalt world"

Now listening:Suede- The asphalt world

Modern World reflections

Intoxicaţi de ciment şi betoane încinse, ascultăm acelaşi cântec trist la nesfârşit şi tânjim acum mai mult decât oricând, după acel concept de libertate în care odată credeam.

Vedem atâta dezumanizare în jur, atâta vanitate, atâta necredinţă, atâtea lupte zadarnice născute din nimic.O mini-apocalipsă se petrece poate: o mie de cuvinte banale, frica de a atinge, frica de a crede, de-a visa. Credem mai mult în a avea decât în a fi,vrem explozii de pixeli, senzaţii electronice şi nimic mai mult.Trăim virtual, căutând justificare pentru lipsa de curaj.

Nimeni nu câştigă, în schimb toţi pierdem câte puţin din fiinţa noastră, toţi ne ratăm şi uitam să ne mai dăm o şansă.

E ca un anunţ în zile de criză: "Teatrele vor fi închise în curând.Sufletul poate sa mai aştepte!" ...atât de tragic şi totuşi atât de puţin important în lumea noastră.


Now listening: Anouk- Lost