Retro lady

Cele mai frumoase utopii sunt cele în care te imaginezi distanţat în timp şi spaţiu de zgomot şi de linişte deopotrivă.Cum se numeşte acea stare intermediară?Ei bine îi spui cum vrei.Poate fi o zi de primăvară când vântul bate încet purtând mii şi mii de petale albe spre cer sau o dimineaţa devreme când deschizi ochii şi privind pe geam îţi dai seama cât de norocos eşti în ciuda tuturor suferinţelor , poate fi acel moment când decizi să-ţi păstrezi inima sau când îţi dai seama că un drum singuratic nu duce nicăieri. Poate fi acea clipă infimă când un zâmbet fugar pe chipul tău încearcă să spună lumii întregi "Nu o să mă puteţi schimba niciodată!".

Şi mai sunt acele seri când ne mai suportând monotonia, deschizi geamul şi îţi aprinzi poate o ţigară privind către orizontul roşiatic care mereu reuşeşte să îţi creaze iluzia unei evoluţii în coloristica tristă a vieţii.Şi te gândeşti cum e la 30, 40 sau 50 de ani, te gândeşti câte lucruri s-au schimbat, câte au rămas la fel sau dacă a rămas ceva la fel, studiezi poate câteva fire albe şi sufli uşurat că nu a mai apărut nici unul şi îţi auzi parcă ecoul gândurilor fredonând ceva pe cat de trist atât de frumos...


Back in the day you had been part of the smart set
You'd holidayed with kings, dined out with starlets
From London to New York, Cap Ferrat to Capri
In perfume by Chanel and clothes by Givenchy
You sipped camparis with David and Peter
At Noel's parties by Lake Geneva
Scaling the dizzy heights of high society
Armed only with a cheque-book and a family tree

You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you on your own and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was seventy"
And he'd say,"no, you couldn't be!"

(...)

Now Listening: The Divine Comedy- A lady of a certain age

What else is there to say???Just funny

Revolution baby!

photo and text by Pete Revonkorpi aka pesare

"- No more oppression! the ant screamed. - No more forced labour! No more bug sprays and flytraps!
- Excuse me, the ladybug interrupted. - How long will this revolution take? I have to be home making soup for my children...
- And I'll become a butterfly soon, said the caterpillar. - And this kind of rioting is hardly appropriate behaviour for something as beautiful as a butterfly."

***

Dacă nu ar ilustra o realitate atât de crudă aproape aş râde şi eu.Doar că e greu să râzi atunci când te recunoaşteţi. Eu mă văd pe mine şi pe alţi doi trei cunoscuţi adunaţi în jurul nebunului ce vrea revoluţie, recunoscând că e necesară dar resemnându-mă cu ideea că nu am timp de aşa ceva.

Poate mâine... azi am avut o zi grea la muncă, azi plâng copii de foame, mă doare capul şi sunt extenuată, a dat vecinul de la parter cu târnăcopul toată ziua, mâine trebuie să fiu fresh dimineaţă. Pur şi simplu azi nu e ziua potrivită.Poate mâine!Mereu acelaşi mâine.


Imaginea si reprezentarea în scris a dialogului dintre personaje sunt opera unui om pe care eu îl urmăresc de multă vreme pe deviantART, pesare fiind userul lui de pe acest site de fotografie şi creaţie în general.

Imaginile create de el cu atâta fineţe îmi amintesc de basmele copilăriei, îmi redau acea inocenţă, acel avânt pe care le aveam copil fiind.Textele lui, atât de simple dar atât de adânci în semnificaţii, mai pot fi comparate poate doar cu povestea lui Antoine de Saint-Exupéry, "Micul Prinţ" şi cred că o astfel de comparaţie ar convinge aproape orice pasionat de lectura.

Dacă nu ne revoltăm, cel puţin să mai dăm atenţie şi celor care cu adevărat au ceva de spus.



Thank you pesare for giving me the permission to publish your image and text here! :)