Someday my love!

Te iubeam pentru că erai aşa cum îmi doream, mereu dulce şi copilăros, mereu pus pe şotii şi mofturos, uneori al meu, alteori un străin.Erai lumea mea virtuală, visul meu neîmplinit, erai fascinant prin lipsa totala de materialitate care mă lăsa să construiesc şi să mă joc.

În majoritatea timpului totul era un joc, ştiam amândoi că ne jucam şi atunci ne permiteam să ducem lucrurile la extrem.Dar, mai erau şi acele momente când nimic nu mai era virtual, pentru că batăile inimii nu pot să fie altfel decât reale...

Şi într-o zi am ales să fug sau poate tu m-ai abandonat, nici nu mai ţin minte. Mi-e bine aşa, pentru că mi-ar fi fost prea teamă să te cunosc aşa cum eşti tu.Prefer să rămâi cum mi te-am imaginat. Sau poate mi-a fost frică să nu te dezamăgesc chiar eu.Realitatea e dezamăgitoare, iar tu vei fi mereu copilul meu, protejatul meu, inima mea.

Nu ştiu de ce astăzi m-am gândit aşa de mult la tine.Sper să-şi fie bine!

"Someday we'll know
If love can move a mountain...
Someday we'll know
Why the sky is blue...
Someday we'll know
Why I wasn't meant for you..."

Now listening:Mandy Moore and Jonathan Foreman-Someday we'll know

La mujer onirica

Te privesc găsind şi pierzând iubirea,
crescând în tine dureri şi vindecând trecuturi.
Te privesc în zile ploioase când lumea pare sfârşită
şi tu desenezi cu degetul pe geam,
inimioare... şi săgeţi.
Şi apoi, când odată cu primăvara,
renasc în tine vise noi şi le iubeşti
dar te strivesc.

Când muzica se sfârşeşte,
dar tu mai dansezi o vreme
sau pentru totdeauna.

Şi niciodată nu înveţi nimic,
niciodată nu pierzi nimic,
ca un copil care trăieşte clipa,
în ciuda consecinţelor.


Now listening: Journey- Don't stop believing

Two Lovers

Un film profund şi de o autenticitate rar întâlnită în ultima vreme pe marile ecrane, "Two lovers" e o dramă romantică ieşită din tipare, care are nevoie de un public atent şi mai ales matur din punct de vedere emoţional, pentru a putea empatiza cu personajele.Altfel veţi vedea doar o poveste deprimantă, pe parcursul căreia rareori mai vezi două-trei raze de lumină.

Performanţa actorului principal Joaquin Phoenix este pe cât de ciudată pe atât de uluitoare.Personajul său, Leonard, întors în casa părintească după o dezamăgire amoroasă şi luptând cu ajutorul pastilelor împotriva tendinţelor sinucigaşe, este de cele mai multe ori patetic şi pierdut, un ratat care nu are nimic şi este dispus să lase totul pentru o nebunie de moment, din nou şi din nou.Cu toate astea pe parcursul filmului, antieroul nostru se dovedeşte a fi un tip de treabă şi chiar carismatic pe alocuri, prea uman parcă pentru un personaj produs la Hollywood.

După cum spune şi titlul, filmul prezintă două poveşti sau mai degrabă două femei foarte diferite între care Leonard gravitează.Una care oferă confort şi siguranţă iar cealaltă care destabilizează şi mereu cere mai mult decât oferă. Sandra (Vinessa Shaw) dulce şi protectoare, văzând nu ciudatul din el ci acel ceva special şi Michelle (Gwyneth Paltrow) o blondă superbă şi periculoasă, având nevoie de confort şi protecţie, mereu implicată în probleme şi scandaluri, cerându-i mereu ajutorul pe care el nu i-l poate refuza indiferent de consecinţe.

Sfârşitul, nu că ar fi greu de ghicit, vă las să îl descoperiţi singuri.

Un film cu buget redus, cu acţiune aproape inexistentă şi cu replici puţine, în schimb cu trăiri intense, cu personaje autentice şi filmat excelent. Merită văzut într-o zi când aveţi chef de un film despre dragoste şi cine sunt pierzanţii ei.

Now listening: Cavalleria Rusticana- O Lola ch'ai di latti di cammisa