(...)

Până nu demult economia era preocuparea specialiștilor, însă de câțiva ani încoace a început să ne privească pe noi toți. Criza globală cu care ne confruntăm, a subliniat mai mult decât oricând, lipsa educației financiare la nivelul populației de rând.De aceea, acesta este cel mai potrivit moment pentru ca avocații alfabetizării financiare să iasă în față și poate pentru prima dată vor fi ascultați de școli, organizații non-profit și angajați.

Criza a lăsat în urmă IMM-uri falimentare îngropate în datorii și parcuri auto pline de mașini de lux pe care companiile de leasing nu mai au cui să le vândă, pentru că nu și le mai permite nimeni (nu că vreodată și le-ar fi permis). Președintele țării ne explică senin la televizor despre ”sacrificiu” în termeni precum ”deficit bugetar”, ”inflație” și ”balanță de plăți” , asta în condițiile în care un sondaj realizat de Citigroup în Ungaria, a scos la iveală faptul că 70% din cei intervievați nu înțeleg noțiunea de ” inflație” iar doi din trei englezi, spanioli, francezi și italieni consideră problemele financiare peste puterea lor de înțelegere.Mi-e teamă sincer, pentru ce ar scoate la iveală un astfel de sondaj în țara noastră. Pensiile private ”obligatorii” care până nu demult țineau prima pagină a ziarelor, au dispărut aproape în totalitate din atenția publică, lăsându-i pe români să se întrebe ce se mai întâmplă cu acești bani , mai ales având în vedere faptul că, actuala lege a pensiilor nu impune acestor fonduri să ofere un randament minim garantat. Chiar și acea minimă contribuție la aceste fonduri a fost amenințată cu scăderea de la 2,5% din salar, la doar 0,5%, lucru care ar fi determina multe dintre fondurile de pensii să iasă din afacere demonstrându-ne încă odată că suntem doar niște cobai de experimente.Propunerea a fost respinsă, însă nu pot să mă întreb pentru cât timp? Viitorul de după ieșirea la pensie, ne este prin urmare de pe acum afectat și totul în numele aceluiași ”sacrificiu” care se vehiculează zilele astea pe buzele guvernanților.

Revoluția financiară a societății începe cu educația individuală și la fel se întâmplă și în cazul prosperității.Trebuie să înțelegem odată că minunea numită ”credit cu buletinul” e doar o mare păcăleală a societății consumeriste , că achiziționarea unei mașini de lux care ne poartă dintr-un capăt al altuia al cartierului nu este nicidecum o investiție și că, în cazul în care nu ai vreo idee măreață de afaceri nu ai nevoie să iei un credit de la bancă.Trebuie să renunțăm la preconcepția că ”economisirea” înseamnă sărăcie, că însemnă să ne punem banii la saltea sau la bancă așteptând să se devalorizeze. Economisind faci bani, deoarece banii în societatea contemporană însemnă mult mai mult decât o marfă, ei reprezintă practic o măsură a valorii.De fiecare dată cînd cu aceeași sumă de bani obținem mai multe bunuri sau servicii, fără a face rabat de la calitate bineînțeles, practic producem bani, producem o plusvaloare. Pe același principiu funcționează și firmele private care, în mod evident, doresc să-și maximizeze profitul pentru acesta trebuind să-și reducă cheltuielile prin luarea unor decizii înțelepte de achiziționare.Pe același principiu ar trebui să funcționeze și statul, dacă ar exista la nivel guvernamental un minim de interes în gestionarea bugetelor.

Acest interes nu există însă la conducătorii noștrii, tocmai de aceea fiind necesar să contrabalansăm acest lucru prin interesul nostru pentru înțelegerea fenomenelor care ne înconjoară.Să ne putem argumenta votul sau lipsa lui, să înțelegem măsurile luate de guverne și să putem veni cu propriile păreri, să vedem deșertăciunea promisiunilor de campanie și lipsa lor de veridicitate, să nu ne mai mulțumim cu un kilogram de zahăr și unul de ulei...

Timp și schimbare

Sursă foto

E ciudat cum, recitind blogul,  tot ce am scris până acum mi se pare atât de departe, atât de impersonal.Cuvintele altcuiva sunt aşternute parcă pe hartie și le citesc cu plăcere, mă întristează sau mă fac să râd, dar într-un mod cât se poate de ciudat nu le identific ca fiind ale mele.Mă identific cu ele în aceeași măsură în care simt o conexiune cu orice carte care imi ajunge la suflet , până în punctul în care simt uneori că aproape că aș fi putut să o scriu eu însămi.Și totuși știu că nu am făcut-o şi că probabil nu o voi face niciodată ...

...

În vara anului 2008, actualul ministru de finanțe d-nul Sebastian Vlădescu,aflat pe atunci ”între” mandate, ”prevedea” într-o emisiune televizată o creștere economică susținută, de 7-8% pentru anul 2009 în România, asta în condițiile în care încă din 2007 recesiunea din America nu mai era așa un mare secret. Întrebat în ce direcție consideră că ar trebui să se îndrepte investițiile statului român, spunea cu dezinvoltură că cea mai bună soluție ar fi infrastructura, deoarece trebuie să creăm locuri de muncă. Greșit domnule Vlădescu!Locurile de muncă nu sunt treaba guvernului , dar acum înțelegem și noi cum s-a ajuns la aproape 1,4 milioane de salariați în sistemul bugetar...s-au creat locuri de muncă pentru români.Treaba guvernului, este să încurajeze mediul privat să ofere locuri de muncă stabile și salarii raportate la realitatea economică. O firmă privată nu va ține niciodată pe statul de plată mai mulți angajați decât are nevoie, profitabilitatea nefiind un termen relativ; tocmai acesta este lucrul pe care statul ar trebui să îl învețe de la privați.

Nu demarăm construcția unui pod pentru a oferi locuri de muncă românilor.O facem în primul rând pentru că avem nevoie de un pod și apoi pentru că avem capacitatea de a accesa fondurile necesare la un cost potrivit al capitalului.Începem prin a analiza ofertele constructorilor și ale furnizorilor în ceea ce privesc costurile și serviciile oferite și alegem varianta cea mai avantajoasă în ceea ce privește raportul calitate – preț, gândindu-ne că poate din aceiași bani care se cheltuiesc acum pe construcția unui pod fără nici o analiză a costurilor, mai poate fi construită și o șosea de centură.Țara funcționează în fond ca un business, având cheltuieli și venituri care trebuie echilibrate în mod inteligent prin măsuri care să ajute creșterea pe termen lung.

Din cauza asta, de 20 de ani tot ”construim” și nu se vede nicăieri decât în datoria externă poate...