Despre femei...

“Ca majoritatea femeilor, sunt mai puternica decat s-ar parea. ”
Eva Peron, (artist si om politic argentinian), 1919-1952

Dorim sa fim puternice dar sa nu uitam sa fim si sensibile, ne dorim sa fim egale si ne dorim sa demonstram tuturor ca putem mai mult...sa nu uitam sa fim in primul rand femei, sa nu uitam ce ne diferentiaza si ce ne da putere cu adevarat, ce ne face sa mergem inainte si ce ne poate face mai bune....doar timpul va demonstra ce poate sa insemne revenirea la matriarhat, doar timpul va demonstra daca femeile reprezinta pacea sau doar un nou tip de razboi...

Roua din iarba din fata casei mele...

Nu-i gelozie, nici control, e doar un sentiment de anxietate ce te macina incet.Nu stii ce vrei, nu stii pe ce cale s-o apuci, nu stii unde ai putea ajunge, nu stii in cat timp si mai ales nu sti cu cine. Se zice ca mereu trebuie sa ai pe cineva alaturi pe parcursul vietii, cineva care sa-ti ofere acel ceva care eu sincer inca nu stiu in ce consta :)

Iti amintesti de tot ce-a fost pana acum, de nepasare, de libertate, de incotro ai mers si unde ai ajuns, de faptul ca ti-ai fi dorit sa traiesti vesnic in ritmul acela ametitor fara nici un scop si fara nici o directie.Si totusi acum trebuie sa alegi, intre un el si alt el, intre tine si ei, intrei ei si o ea care sti ca e dispusa sa fiti mereu doua pasari fara cuib ... intre aici si acolo, sau poate intre aici, acolo si o a treia varianta complet noua si necunoscuta ceea ce suna si mai bine pentru tine.

Ce caut e poate aici aproape acolo departe sau poate e aici langa mine si totusi cum sti ce cauti??Era un citat care spunea :"Am urcat munti la care nu le-am vazut varfurile, am strabatut deserturi fierbinti si oceane fara sfarsit insa din pacate nu am vazut roua din iarba din fata casei mele."...asta e cam ceea ce ma framanta...daca privesc prea departe si nu mai vad in fata ochilor mei?daca ceea ce caut e aici?offf ce complicat!!!Parca mi-as dori pace mondiala:)

Be yourself the change that you want to see in the world

Ai iesit in acea seara pe strada, cutreierand in cautarea ta, alei si stradute murdare de praf si igrasie, adunand totul pe talpile goale ca intr-o criza disperata de a face curat prin locuri in care nici Dumnezeu nu mai calca, locuri ce nu vad lumina pentru ca sunt prea cufundate in tristetea oamenilor ce le salasluiesc.Si-ai vazut printre mizerie si dezolare ca mai exista si speranta, chiar daca se mai vede doar in zambetul inocent al copiilor ce se joaca si alearga si rad nestiind ce-i asteapta...nu degeaba se zice ca cei naivi sunt mai fericiti.Si te gandesti la lista lor zilnica cu activitati....1.get up...2.survive...3.go back to bed...Cine esti tu sa judeci, cine esti tu sa-ti fie mila!?...mai bine te joci cu ei mai bine le adresezi cateva cuvinte frumoase si un zambet in locul privirii scarbite.Ghandi spunea ''Fii tu insuti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume" si in ciuda faptului ca e atat de greu toti ar trebui sa incercam...

Te intorci acasa zgribulita si trista, te imbraci frumos si iesi in oras, de data asta o iei prin centru pe strazi luminate si curate...nu n-ai uitat dar lumina e atat de primitoare...e asa de simplu si de stralucitor...cat timp o sa-ti mai aduci aminte??Cel mai probabil cateva minute...