Friday, November 10, 2006

O noua zi



Tot ce nu te omoara te face mai puternic...asa spun unii...si poate ca au dreptate, doar ca e greu sa pastrezi asta in mintea ta si in acelasi timp sa te concentrezi la supravietuire.Si totusi dorinta de a face lucruri mari ma duce mereu mai departe, spre noi si necunoscute orizonturi.Mereu aceiasi lupta inutila cu timpul care trece in van, cu inutilitatea unui sistem corupt, aceeasi zbatere pentru un paradis, pe care poate nu-l vom vedea niciodata, pentru ca drumul e plin de ispite si e mult prea greu sa nu te abati, sa nu gresesti, sa fii mereu pur si lipsit de pacat.Zilele astea am facut un test tampit cum sunt atatea pe internet...se pare ca , conform testului 40% din sansele mele de a merge in iad se datoreaza mandriei, 20% trandaviei , 20% invidiei si inca 20% lacomiei.Nu-i rau avand in vedere ca nu sufar nici de pofta de mancare exagerata, nici de manie si nici de preacurvie (cum ar spune sfanta noastra biserica, si mai putin sfantul preot).Per ansamblu am 17% sanse de a ajunge in iad...deci ma mai pot salva.Scenariu posibil...voi ajunge faimoasa(Doamne ajuta!!!) si voi fi ucisa de un obsedat.Asta-i viata nu le poti avea pe toate....As mai putea scadea putin poate din manie, putin mai mult din trandavie , si chiar si lacomia se poate rezolva, da sa scap de alea 40% care vin din mandrie va fi foarte greu...aproape imposibil de fapt...Da macar o sa ma prezint la Judecata de Apoi cu mandria de a-mi putea asuma tot ce-am facut in viata asta.No regrets, e motto-ul meu si incerc pe cat se poate sa fac lucruri pe care sa nu le regret, iar cand mai calc stramb...o iau ca o lectie .

Monday, November 06, 2006

Contra Timpului

Totul trece atat de repede, am atatea lucruri de facut, proiecte peste proiecte, 2 facultati de frecventat, prieteni pe care nu i-am vazut de secole, si cu toate asta eu parca nu reusesc sa mai accelerez ritmul deloc.Nu fac nimic din ceea ce trebuie, doar ceea ce vreau, nu ma stresez ca timpul trece si deadline-urile sunt aproape, parca totul e mai mult sau mai putin "under control" chiar daca stiu foarte bine ca nu e nici pe departe asa.Oamenii din jur urmeaza ritmul trepidant al orasului, totul se misca, totul alearga...eu parca n-as avea nici o problema si poate nici nu am...

Saturday, October 28, 2006

I'm living my american dream...

Am ajuns acasa intr-o seara racoroasa de toamna.Nu ploua dar cerul parca abia se abtinea.Trist sau nu,se sfarsise visul si incepea din nou realitatea...nu cruda, nu dura, nici macar trista...poate doar cu altfel de zile, altfel de nopti:)cu altfel de strazi, altfel de oameni, cu zambetul mai timid si cu o tona de alte vise.In rest cu prietenii adevarati aproape si cu ganduri mai clare despre prezent si viitor, despre viata si asteptari.In seara aceea am impachetat totul frumos in hartie colorata cu fundita festiva si volanase din hartie creponata si l-am pus deoparte...sunt fata strangatoare ce mai!!!