Friday, August 29, 2014

30 and fabulous!


***

         Dintre toate stările din lume, acum când mă uit peste gard la schimbarea prefixului și a stilului de viață cu această ocazie, m-a cuprins în ultima vreme o panică a organizării. Imi doresc mai mult decât oricând să-mi aranjez zilele în așa fel încât să fiu cât se poate de eficientă și productivă în muncă, să am timp de mișcare, de citit și de scris, să gândesc cât mai mult, să fiu conștientă și concentrată, să nu las în urmă regrete și neîmpliniri. Mă aflu parcă într-o cursă contracronometru și chiar nu știu dacă are vreo legătură cu inconștientul spunându-mi că se apropie o anumită vârstă și trebuie să mă mobilizez sau e doar vara cea care-mi dă aripi. 

Thursday, August 28, 2014

Ce que le jour doit à la nuit - O epopee a toleranței într-o lume dezbinată



Ce que le jour doit à la nuit este pe de o parte povestea de viață a lui Younes/Jonas, care începe într-o colibă din Algeria, ne poartă prin mahalaua orașului Oran și mai apoi prin adolescența personajului, petrecută pe plajele însoritului Rio Salado, pentru a se încheia după 70 de ani pe un aeroport din Franța. Pe fundal însă, ca și cum ai ascunde un elefant după trupul firav al unui șoricel, se desfășoară povestea brutalului război purtat pentru eliberarea Algeriei de sub ocupație franceză, povestea umilirii algerienilor în propria lor țară dar și povestea francezilor pentru care Algeria reprezenta ”acasă”. 


O poveste de dragostea neîmplinită a unui om rătăcit între două vieți și două identități (sărac vs. bogat, musulman vs. creștin, algerian vs. francez), maschează  deci adevărata poveste care este cea a pământului numit Algeria, o țară săracă și bogată în același timp, o țară iubită de toți dar condamnată la violență, un popor subjugat și niște cuceritori înrădăcinați, o țară sfâșiată între tradițiile orientale și civilizația occidentală.
Frumusețea ambelor povești stă în echidistanța vocii narative, care vine atât din distanțarea fizică față de evenimente cât și din faptul că personajul principal aparține într-o anumită măsură ambelor lumi. Din această cauză, în final, vina nu aparține nimănui iar judecățile sunt de prisos când fiecare pare a avea dreptatea sa. Povestea este una a maturității de care ai nevoie pentru a trece demn printr-o lume intolerantă și rasistă dar atât de spectaculoasă în diversitatea ei.
Autorul, Yasmina Khadra, deși este algerian și ar putea foarte ușor să devină părtinitor, reușește în mod admirabil să fie înțelegător și respectuos față de cele două culturi care se ”ciocnesc” în povestea sa, fiind un adevărat militant pentru toleranță. Începând cu titlul cărții ”Ceea ce ziua datorează nopții” și până la ultima frază Khadra mi-a câștigat admirația prin capacitatea sa de a fi om și nu neapărat algerian și prin veșnica sa stăruință de a justifica acțiunile uneori de neînțeles ale oamenilor, prin prisma circumstanțelor pe care de cele mai multe ori avem tendința de a le ignora, mai ales când vine vorba de cei care ”nu sunt ca noi”. 


Pentru cei care preferă filmul, există deja și o variantă ecranizată a poveștii care chiar merită timpul vostru - detalii pe IMDb.



***

“Life is a train that stops at no stations you either jump aboard or stand on the platform and watch as it passes.”― Yasmina KhadraCe que le jour doit à la nuit


“What to keep of all these reels of film, what to throw away? If we could only take 1 memory on our journey, what would we choose? At the expense of what or whom? And most importantly, how to choose among all these shadows, all these spectres, all these titans? Who are we, when all is said and done? Are we the people we once were or the people we wish we had been? Are we the pain we caused others or the pain we suffered at the hands of others? The encounters we missed or those fortuitous meetings that changed the course of our destiny? Our time behind the scenes that saved us form our vanity or the moment in the limelight that warmed us? We are all of these things, we are the whole life that we have lived, its highs and lows, its fortunes and its hardships, we are the sum of the ghosts that haunt us... we are a host of characters in one, so convincing in every role we played that it is impossible for us to tell who we really were, who we have become, who we will be.” ― Yasmina KhadraCe que le jour doit à la nuit


Thursday, August 07, 2014

***Time


Ca avanpost al societății de consum, civilizația americană a fost prima societate contemporană care a cunoscut distrugerea pe care o provoacă abundența. Se spune că problema majoră a societății contemporane dezvoltate este că nu a găsit încă un substitut la rolul ”formativ” pe care l-a avut, secole de-a rândul, sărăcia. 

        Antreprenoriatul este acel stil de viață care se naște de cele mai multe ori, odată cu ambiția și creativitatea, din nevoie. A fi antreprenor înseamnă să vrei să schimbi ceva, fie că e vorba de viața ta sau a celor din jur, să vezi că este loc de mai bine, să crezi că se poate, uneori chiar să simți că nu ai de ales. Cu toate astea orice proces de construcție, de civilizare și  chiar existența umană în general, par a fi victimele ciclicității naturii...orice s-a născut trebuie să moară, orice s-a ridicat trebuie să cadă, orice a început trebuie să se sfârșească. Uneori vrem să schimbăm lumea, iar alteori vrem doar să ne schimbăm mobila din bucătărie.


                                                         ***

“The Wheel of Time turns, and Ages come and pass, leaving memories that become legend. Legend fades to myth, and even myth is long forgotten when the Age that gave it birth comes again. In one Age, called the Third Age by some, an Age yet to come, an Age long past, a wind rose above the great mountainous island of Tremalking. The wind was not the beginning. There are neither beginnings nor endings to the Wheel of Time. But it was a beginning.” ― Robert Jordan - The Wheel of Time

El tiempo entre costuras...loved it and hated it


El Tiempo entre Costuras tradusă în limba engleză The Time in Between și în română Iubirile croitoresei, este o carte de aventură, plasată într-un decor istoric interesant al culiselor Războiului civil spaniol privit în mare parte de pe coasta de nord a Africii, presărată cu puțin romantism, scene de spionaj în stilul 007, scenarii exotice și modă. 

Maria Duenas este o povestitoare desăvârșită și principala forță a romanului, pe lângă firul narativ, este felul în care autoarea reușește să creeze atmosfera marocană și mai apoi cea a Madridului în anii de turbulență 1936-1940.

Acțiunea începe cu viteza melcului, prin urmare este nevoie de puțină voință să continui lectura, dar trebuie să recunosc că lipsa totală a așteptărilor în ceea ce privește o carte a cărei personaj principal este o croitoreasă, a ajutat în acest sens. După primele 70-80 de pagini însă, ritmul alert, tensiunea mereu prezentă a poveștilor de spionaj și culoarea aparte pe care o capătă personajul principal, fac din lectura acestei cărți o adevărată plăcere. Cred că de la Arturo Perez Reverte încoace nu am mai întâlnit o poveste atât de antrenantă încât în momentul când ajungi, pe nerăsuflate, la sfârșitul celor 600 de pagini să-ți dorești să mai citești încă odată pe atât.

Și cu toate astea, deși am citit cu sufletul la gură 600 de pagini, sfârșitul bruc și nesatisfăcător mi-a stricat toată plăcerea de a încheia lectura unei povești atât de frumoase. Destul de ciudat având în vedere vremurile pe care le trăim, în care cărțile au cel puțin 5 volume iar ecranizările chiar mai mult de atât.

Pe scurt, o lectură ușoară, o carte numai bună de luat la plajă vara asta.

***


“And yet for that, blood is thicker than water, even if the only thing you've shared with your people have been hardships and miseries.” 

“When you undertake a change like that you have to do it with dreams and hopes, with illusions. To go without them is to merely run away ...”