Wednesday, December 16, 2009

Erotism şi poezie cu Anaïs Nin


"Femeile mereu cred că dacă au pantofii mei, rochia mea, coafura mea, machiajul meu, totul va merge la fel de bine. Ele nu se gandesc la doza de vraja necesara. Ele nu stiu ca eu nu sunt frumoasa ci doar par sa fiu asa in unele momente."

"Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obişnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi."

- Anais Nin (Incest/Jurnal 1933) -


Trăind într-un secol XXI în care 'gura lumii' valorează mai mult decât orice, e greu, dacă nu imposibil să alegi să-ţi trăieşti viaţa în interiorul propriilor standarde.În societatea noastră, plină încă de prejudecăţi pe la colţuri, deşi atât de imorală în ansamblul ei,Anaïs Nin rămâne pentru mulţi un tabu.Şi dacă lectura cărţilor ei este astăzi stânjenitoare, e greu de imaginat care era locul acestei femei la inceput de secol XX când a trăit.

Ceea ce îmi place mie în cărţile ei nu e nici pe departe tenta erotică, ci realismul cu care reuşeşte să-şi transcrie pe hârtie emoţiile şi trăirile fără a se teme de prejudecăţi morale.Şi nu pot să nu mă întreb câţi dintre noi am vrea să trăim aşa dar nu avem curajul?

Scriitura ei profund feminina, stilul care nu încearcă deloc să-l imite pe cel masculin, o face unică în literatura universală. Iar valoarea de document pe care o au jurnalele ei, portretizând figuri legendare precum scriitorii Henry Miller, Antonin Artaud, Pablo Neruda, psihanalistii Otto Rank şi Rene Allendy sau revolutionarul  Gonzalo More, le face absolut irezistibile.

Jurnalele ei depăşesc cu mult graniţele literaturii, lectura purtându-te atât de departe şi atât de adânc în trăirile personajelor încât orice gând să acestea ar putea fi altceva decât realitatea autoarei, pare absurd.Scrisul reprezintă pentru Anaïs Nin o evadare, reprezintă echilibrul pentru constrastele din viaţa ei care o sfâşiau, reprezintă o necesară spovedanie în faţa semenilor.În timp a ajus să influenţeze în mod covârşitor mişcarea feministă în lume.

Deşi de la început s-a dezis de orice curent al epocii, e greu să treci cu vederea o femeie care şi-a petrecut întreaga viaţa scriind şi publicând despre viaţa, gândurile şi relaţiile ei, într-o perioadă în care femeile nici măcar nu aveau viaţă personală.

Lectura jurnalelor lui Anaïs nu necesită identificare cu personajul ci doar acceptarea femeii care descoperă in anii '30 lumea artistilor, a avangardei si a psihanalizei .Trebuie să acceptăm că  ea s-a născut  şi format pentru a întruchipa feminitatea şi a o transforma in artă prin scriitura ei.Trebuie să acceptăm toate valenţele personalităţii ei complexe: erotice, nevrotice, intelectuale, emotionale.

Trebuie să acceptăm pentru a putea înţelege stilul ei de viaţă dedicat în întregime creaţiei.


„Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anaïs Nin prin gratie si frumusete. O aristocrata. Dar si o scriitoare cu talent extraordinar. Ea apartine acum întregii lumi."
Henry Miller


Tuesday, December 08, 2009

It's all better in my head!


Mai demult am scris o povestire care se numea "Oamenii cenuşii" . Am citit-o doar eu şi profa de română şi ei i-a plăcut, deci eu am fost mulţumită. Apoi am început să scriu un roman, dar l-am abandonat în faşă, lucru irelevant dacă te gândeşti că şi acum, după atâţia ani ştiu exact care trebuia să fie desfăşurarea acţiunii şi împărţirea capitolelor.It's all in my head!
Am scris şi câteva poezii, dar a fost prea ciudat cum, cele care mie mi se păreau mai nereuşite au avut cel mai mare succes la 'public' (profa de romană evident) iar preferatele mele au fost îndelung criticate.
Nu am mai scris o vreme.
Astăzi venind spre casa de la muncă, am compus în minte un post aproape 'genial' pentru blog dar odată ajunsă în faţa calculatorului n-am mai reuşit să reproduc nimic.It was all blank!Poate din cauza frigului care mi-a îngheţat memoria până la primăvară, printr-un mecanism pervers de blocare a 'genialităţii' în lume. Sau poate e doar mintea mea întortocheată  care îmi ţine captive ideile pentru a le păstra perfecţiunea. De acum nu mai poate fi contestat faptul că totul e mai roz în mintea mea.
Deci se pare că eu îmi păstrez genialitatea şi voi vă alegeţi cu postul ăsta.
Şi cu piesa zilei normal.Sau mai degraba a lunii aş putea zice, că tot asta ascult de o vreme încoace :)
"Smoky room, city noises 
Traffic lights and a lot of different voices 
A breeze in the trees 
Evening sun... oh yeah it's Saturday 
Sweet summer music very fine 
Too many shiny lips 
Drinking too much wine 
Flying dresses red and blue 
Seem to walk in circles 
Like tigers in high heeled shoes"  (...)

Sunday, December 06, 2009

Where my heart was?


Dincolo de cuvinte şi de singurătăţi, de aşteptări şi de speranţe pierdute, există mereu acest oraş abstract, a cărui magie mă ţine încă locului, deşi mi-e incredibil de dor.

Să descopăr lumea aşa cum e ea, în acest loc unde mi-am dăruit inima, să nu uit să-mi hranesc viciile şi dorinţele ascunse,să învăţ să iubesc realitatea fiecărei zile care trece, prin seri toride de vară şi nopţi de poveste într-un oraş împodobit pentru Crăciun.

Să mă simt acasă, aici unde învăţ să iubesc banalitatea fiecărei zile,unde îmi adun nostalgiile şi îmi deschid inima către tine.Aici unde mă vei aştepta mereu cu un zâmbet şi cu o mângâiere şi unde mă vei ierta de o mie de ori şi te vei lăsa sedus în fiecare seară.Unde poţi să refaci din nou şi din nou magia unei iubiri eterne, adunând fiecare bucaţică sfâşiată de timp şi lipind-o la loc, din disperare şi lipsă totală de mândrie, din neputinţă şi vicisitudine.