Mai demult am scris o povestire care se numea "Oamenii cenuşii" . Am citit-o doar eu şi profa de română şi ei i-a plăcut, deci eu am fost mulţumită. Apoi am început să scriu un roman, dar l-am abandonat în faşă, lucru irelevant dacă te gândeşti că şi acum, după atâţia ani ştiu exact care trebuia să fie desfăşurarea acţiunii şi împărţirea capitolelor.It's all in my head!
Am scris şi câteva poezii, dar a fost prea ciudat cum, cele care mie mi se păreau mai nereuşite au avut cel mai mare succes la 'public' (profa de romană evident) iar preferatele mele au fost îndelung criticate.
Nu am mai scris o vreme.
Astăzi venind spre casa de la muncă, am compus în minte un post aproape 'genial' pentru blog dar odată ajunsă în faţa calculatorului n-am mai reuşit să reproduc nimic.It was all blank!Poate din cauza frigului care mi-a îngheţat memoria până la primăvară, printr-un mecanism pervers de blocare a 'genialităţii' în lume. Sau poate e doar mintea mea întortocheată care îmi ţine captive ideile pentru a le păstra perfecţiunea. De acum nu mai poate fi contestat faptul că totul e mai roz în mintea mea.
Deci se pare că eu îmi păstrez genialitatea şi voi vă alegeţi cu postul ăsta.
Şi cu piesa zilei normal.Sau mai degraba a lunii aş putea zice, că tot asta ascult de o vreme încoace :)
"Smoky room, city noises
Traffic lights and a lot of different voices
A breeze in the trees
Evening sun... oh yeah it's Saturday
Sweet summer music very fine
Too many shiny lips
Drinking too much wine
Flying dresses red and blue
Seem to walk in circles
Like tigers in high heeled shoes" (...)
Traffic lights and a lot of different voices
A breeze in the trees
Evening sun... oh yeah it's Saturday
Sweet summer music very fine
Too many shiny lips
Drinking too much wine
Flying dresses red and blue
Seem to walk in circles
Like tigers in high heeled shoes" (...)
si eu m am apucat odata sa scriu un roman de succes si n am reusit sa l incep cu brio iar cu timpul totul a fost dat uitarii
ReplyDeleteam avut norocul/privilegiul să asist la debutul mai multor tineri scriitori, așa că-mi permit un sfat: nu abandonați, scrieți în așa fel încât textul să vă bucure pe deplin, încercați să aveți ceva de spus, ceva limpede, chiar dacă nu pare memorabil/colosal...
ReplyDelete