UN AN NOU FERICIT!

for my readers, my soul mates, my lovers, my friends...

my wish

You promised me the sky...

Ești ca o pasăre cu ghinion careia i s-au tăiat aripile de tânără si acum privește cerul doar cu nostalgia a ceea ce ar fi putut să fie zborul perfect. Te doare oarecum neputința, dar durerea este și ea un lucru necesar: îți spune că încă mai trăiești. Și asta înseamnă că nu e totul pierdut.

Cu sau fără zbor, libertatea e acolo în interiorul tău, e vie, clocotește, așteaptă.Cu greu îți înțelege răbdarea infinită și teama. Ar putea să-ți dea o mie de motive să accepți provocarea unei vieți pe care nu ai trăit-o încă. Ar putea, dar îți respectă fâstâceala și nehotărârea de fiecare dată, îți respectă natura umană și chiar alegerile greșite.

Păcat că o viață nu ne ajunge să visăm, să explorăm și să înțelegem în același timp.Unele lucruri le lași cu greu în urmă, altele le eviți de la bun început iar altele nu-ți ies în cale oricât de mult ți le-ai dori.

***

Self Pity

by H.D Lawrence

I never saw a wild thing 

sorry for itself. 

A small bird will drop frozen dead from a bough 

without ever having felt sorry for itself.

Younger times

Ați observat cum pe măsură ce copilul crește poveștile sunt uitate?Timpul devine mai necruțător, neliniștile sfâșietoare, întrebările nu mai merită adresate. Îți mai amintești când ți-ai pierdut zâmbetul inocent, când ai început să crezi că lumea nu poate fi schimbată, când ai renunțat pentru prima dată, când ți-ai pierdut cumpătul, când ai preferat să taci de teamă să nu spui vreo prostie?

***

Adevăratele plăceri sunt rare și magia ce o crează în sufletele noastre merită orice efort, orice renunțare. Când eram mică îmi doream o grădină secretă. Una imensă ca în desenele cu Sandy Bell. O grădină absolut perfectă, doar a mea, plină cu flori de toate culorile și mereu verde și vie. Îmi doream să vizitez țări îndepărtate în fotoliul meu cu roți, care simțeam eu, că dacă ar avea imboldul unui pumn de praf magic ar putea să zboare. Mulți ani am visat aproape în fiecare noapte că zbor și de fiecare dată când bătea vântul mai tare, mergeam pe dealul din spatele casei bunicilor și stăteam cu umbrela deschisă, sperând că poate vântul mă va lua într-o zi și pe mine. Acum nu prea mai visez. Viața nu m-a schimbat dar nu pot să nu observ că din multe puncte de vedere m-a resemnat.

***

Ultimele  dimineţi  cu examen,  vacanţe studenţeşti la mare  şi ţigari  nocturne pe balcon, trenuri, 'Istoria Iubirii', 'The way we were', ultimii bani de pizza şi drumul trist spre casă, zăpada până la brâu, Cotton şi râsete isterice în taxiuri. Apoi plăceri şi secrete, temeri şi aeroporturi, copii curajoşi şi cicatrici pe stânci, the little black dress, femeia în roşu pe scenă şi furtuni subecuatoriale.

Sunt tot eu, deși timpul a trecut...

Listening to Once Upon a December

Entropie

Uneori, copil pierdut fiind, întrebam obsesiv de ce nimeni nu știe să zâmbească,
și tu mă apucai de bărbie tandru,
și-mi spuneai râzând,
"de ce ar avea lumea nevoie de alt zâmbet când îl are pe al tău?"

Uneori nu puteam merge desculți pe plajă pentru că era plină de cioburi amare,
și tălpile noastre sângerânde dureau,
și ne era dor de vară și de idilele ei,
și în nebunia noastră începeam să alergăm.

Uneori tălpile mele lasă urme adânci în carnea ta, în suflet, în durere,
și nu-ți ofer nici o portiță de salvare,
și te abandonez după ce-ți iau totul,
și tu tot mai poți să mă iubești.

Uneori trăiesc o nouă zi, pe care n-o mai vreau,
și nu mai vrea să plece,
și se repetă obsesiv,
și cu toate astea totul în jur se schimbă.

Uneori degetele mele pictează pânze celebre
și inima mea trăiește shakespearean undeva departe,
și-ți simt lipsa deși știu că nu ești făcut pentru mine,
și nu sunt făcută pentru tine.


Now listening: Chris Isaak- Wicked game

It's all better in my head!

Mai demult am scris o povestire care se numea "Oamenii cenuşii" . Am citit-o doar eu şi profa de română şi ei i-a plăcut, deci eu am fost mulţumită. Apoi am început să scriu un roman, dar l-am abandonat în faşă, lucru irelevant dacă te gândeşti că şi acum, după atâţia ani ştiu exact care trebuia să fie desfăşurarea acţiunii şi împărţirea capitolelor.It's all in my head!

Am scris şi câteva poezii, dar a fost prea ciudat cum, cele care mie mi se păreau mai nereuşite au avut cel mai mare succes la 'public' (profa de romană evident) iar preferatele mele au fost îndelung criticate.

Nu am mai scris o vreme.

Astăzi venind spre casa de la muncă, am compus în minte un post aproape 'genial' pentru blog dar odată ajunsă în faţa calculatorului n-am mai reuşit să reproduc nimic.It was all blank!Poate din cauza frigului care mi-a îngheţat memoria până la primăvară, printr-un mecanism pervers de blocare a 'genialităţii' în lume. Sau poate e doar mintea mea întortocheată  care îmi ţine captive ideile pentru a le păstra perfecţiunea. De acum nu mai poate fi contestat faptul că totul e mai roz în mintea mea.

Deci se pare că eu îmi păstrez genialitatea şi voi vă alegeţi cu postul ăsta.

Şi cu piesa zilei normal.Sau mai degraba a lunii aş putea zice, că tot asta ascult de o vreme încoace :)

"Smoky room, city noises 
Traffic lights and a lot of different voices 
A breeze in the trees 
Evening sun... oh yeah it's Saturday 
Sweet summer music very fine 
Too many shiny lips 
Drinking too much wine 
Flying dresses red and blue 
Seem to walk in circles 
Like tigers in high heeled shoes"  (...)

Now playing:Room Eleven - One Of These Days

Tribute to love

Îmi amintesc o dimineaţa friguroasă de duminică. Eu citind Anaïs Nin, cu picioarele atârnate pe pereţi, tu pregătind micul dejun în bucătărie. Vântul sufla uşor, mişcând perdeaua prin geamul deschis şi undeva departe se auzeau voci calde cântând şi un saxofon discret.Tu sărutându-mi tălpile picioarelor, amândoi râzând în hohote şi rostogolindu-ne sărutarile prin cearceafurile de mătase, mirosind a toamnă târzie şi a noi, trăindu-ne iubirea.

Niciodată să nu mă laşi să uit!

Now listening:Room Eleven-Listen

6 a.m in f minor

Are there ways to escape myself from remembrance?
Blindness maybe, because it's the only way to forget, to forgive.
Don't judge me,
I used to have a heart.

There is a time to play, to burn, to use whatever life may give us,
The shape you're in, the good it fells, the abstract pain, the quietness around you.

And then, there's that little moment before it all,
When you wake up with roses in your bed,
When you've got stories and all you need is there.
Just smile, any second it could be gone.


I just can't stand 'Lolitas' because they are so lame most of the times!


Now listening: Negrita-Ho imparato a sognare

It's all about your heart...

It all started with a coffe and a crazy laugh and then it went on through fun and drama and simply life.We have our secrets and we have our drugs, we smoke the same cigarettes, we hate the same guys, we are sisters and words are not enough.

I'll never forget that second of silence when I knocked at her door and finally she was gone. She called me that afternoon and asked if I was upset and I smiled asking "Where are you going?". "The wind blows west" she said and that second we both knew how amazing life could be...

Thank you my friend, for the lessons you taught me, for being my lover, my sun and my wind. It will get dark one day, but again, I'll be the one to save you.

What else is there to say???Just funny

Rejazz

Sunt cea mai fericită atunci când nu îmi pasă. Atunci când mă simt liberă şi împlinită, când fumez relaxat fără să mă gândesc că nu îmi face bine, când spun ce am de spus deşi ştiu că pentru voi e greu de digerat, când ascult Pink Martini, Nickelback sau Regina Spektor şi când am în geantă o carte care îmi place atât de mult încât citesc în autobuz, pe stradă sau la coadă la supermarket, când veselia mea e molipsitoare şi râsul zgomotos, când îmi pui dupa ureche o margaretă şi îmi dai o pereche de buze dulci amărui, când văd un film trist care transmite un mesaj optimist, când mă trezesc dimineaţa morocănoasă şi după ce mă spăl pe faţă cu apă rece, sunt pregătită să cuceresc lumea, când nu ştiu încotro mă îndrept dar sunt sigură că la momentul potrivit voi ştii, când apar primele cireşe şi primele păpădii, când îmi cumpăr cercei şi când imi vin idei geniale în somn...păcat că dimineaţa nu mai par aşa grozave :) . Sunt fericita acum, când ştiu că cineva citeşte ce scriu eu aici, dar sincer, aş fi la fel de fericită şi dacă aş mai citi doar eu peste câţiva ani să mă amuz.

Dacă lucrurile mărunte nu vă pot face să zâmbiţi, atunci nu veţi ştii niciodată să râdeţi cu adevărat.Şi eu zic că ar fi păcat!

"Thought I'd cry for you forever
But I couldn't so I didn't
People's children die and they don't even cry forever
Thought I'd see your face in my mind for all time
But I don't even remember what your ears looked like

And the clock still strikes midnight and noon
And the sun still rises and so does the moon
Birds still migrate south and people move on
Even though I'm no longer in your arms
Thought the mountain would crumble
And the rivers would bend
But I thought all wrong and the world did not end
Guess the maps will just have to stay the same for a while
Didn't even need therapy to rehabilitate my smile "


Now Listening: Regina Spektor- Rejazz

We will always have Paris....

Într-o zi va mai rămâne doar un film mut, despre noi doi, stând îngheţaţi în staţia de autobuz, aşteptând la infinit să regăsim drumul spre mare. Un film despre lucruri simple şi bucurii mărunte, despre realităţi crude din care amândoi încercăm să scăpăm, despre absenţe şi lipsuri în viaţa noastră, mascate de zâmbete triste şi fericiri uneori sincere, alteori jucate, despre noi doi suspendaţi în timp şi rămaşi fără cuvinte, dizolvându-ne încet până la extincţie totală, până la un sfârşit aproximativ, cu siguranţa nu definitiv.

În bătaia vântului m-ai ţinut atunci de mână şi mi-ai promis infinitul şi chiar şi acum, uneori, când te privesc dormind, cred că într-o zi îl vom avea.


Now listening: Axel Rudi Pell- Come back to me

Wake me up in Paris!

Plutind prin subsolurile întunecate ale oraşului mizer, încerci să păstrezi aparenţele şi o minimă decenţă, dar nici purgatoriul nu mai poate salva această lume. Şi ai da orice ca timpul să fie mai flexibil, să te trezeşti într-o dimineaţă în cearceafuri de mătase şi ridicând somnoroasă capul să vezi pe geam Turnul Eiffel şi apoi zâmbind să o iei de la capăt. Nu mai bei seara în bar ca să-ţi faci curaj să cânţi la karaoke ci bei ca să ierţi şi să uiţi. Te pierzi acum pe alte străzi şi alte poveşti îţi ies în cale şi încerci să pari altcineva, cineva mai fericit.

Dar dacă tot ce-am pierdut, poate fi recuperat într-o clipă de nebunie, atunci îmi arunc pantofii şi grijile într-o dimineaţă şi în timp ce-mi beau cafeaua mă gândesc că nu am mai respirat de mult aerul din locul potrivit, şi-mi lipseşte briza de dimineaţă şi nisipul din pantofi, îmi lipsesc toate acele dimineţi în paturi străine şi oraşul unde străzile nu au nume, zâmbetele largi şi sufletele boeme, noi doi pendulând între trădări şi iubire.

A mai rămas ceva din noi? Se zice că rebelii nu uita niciodată că sufletul lor e liber...

Now listening- Love me if you dare

Endless story...

Tell me, does an artificial rose smell like a rose?Does it look like somewhere, far away, it has its roots?Is it real? Or it's just a fake, looking for a world where the plastic nostalgia of a rose is our best reality?Are we forever lost or forever found or just never in the right place?

Can I just let myself die lying in the sun, as if there would be nothing better to do?Can I just try to fly one day even if that's not what I usually do?Can I absolutely love the game even if it hurts so bad?Can I dance barefoot in the rain?Can I fall for you?Can I just forget?Can I feel your heartbeat as if it was mine?Can I fly?Can I lie? Can I die?

What do I feel right now?Emptiness perhaps...


Listening to: Koop Island Blues

Good day to run away

I'm wherever the wind may take me
wherever there is a road,
just free and wild and shiny ,
crazy about wine and smoke...

Oh darling, oh darling!!
You who believe in fairies
You who hope,
You who dream...

Put down your weapons,
'cause nothing is for real..

Love is just like water,
can't hold it in your hand
it's just a sweet surrender
and then a bitter end...

Now listening: Molly Johnson- Another day

A taste of home...

Întotdeauna mi-am acceptat cu greu destinul şi am crezut în noroc mai mult decât în soartă.Însă cel mai mult cred în curcubeu.

Îmi plac oamenii şocant de sinceri şi cei care te surprind într-o zi devenindu-şi suflet pereche,
deşi poate îi cunoşti de o viaţă.

Îmi place să cred în libertatea noastră, a oamenilor, de a fi mereu noi înşine indiferent de consecinţe.

Îmi place să văd frumuseţe şi candoare acolo unde alţii văd noroi şi precum cerul să mă limpezesc brusc de norii aducători de furtună.

Îmi place floarea soarelui pentru că este veşnic îndrăgostită şi cred că odată, undeva, a existat o Cenuşăreasă.

Plec uneori pentru că am nevoie de alte dimineţi, dar mereu revin pentru că îmi plac trenurile ce te duc acasă, îmi plac drumurile prăfuite şi ploile torenţiale de vară, jocurile copilăriei şi visele de mult uitate.

Prin alte părţi timpul nu e poate, atât de diluat. Aici primăvara a venit deja...

În nuanţe de alb şi negru, nu roz ca pe vremuri.

Inocenţa pierdută nu mai revine...


Now Listening:Patricia Kaas- Une fille de l'est

Lifes lessons...

One day you'll learn that perfect moments don't last forever that's why you have to live as if eternity would be part of every moment...

That day you'll remember a stolen kiss in the summer rain, a little girl looking out the window in a winter snowy day, the nostalgia of a sunrise, the sadness of goodbye, the hope of a better tomorrow, the smile of a morning sunshine, the souls you've saved, the souls you've lost, the day you saw the rainbow, the night you walked that beach, the books, the dreams, the child, the rebel that you used to be, the fear and the strength , the days when you believed, the things that made you doubt, the dust on all those roads, the cigarettes, the pain ...

And now you wonder if these little stories are really yours or just the memory of A LIFE.

They are like that blue flower,
conserved in a book,
for cloudy days,
when there will be no one
to give you love...

Her private thoughts...

"Jazzul nu este doar muzică, este un mod de viaţă, este un fel de a fi, un mod de a gândi."
Nina Simone

All that jazz on Sunday afternoons, all the glamour and the drama, everything you taught me. Sometimes I miss it baby! Sometimes it's just so far away...

Ritmuri de trompetă, clarinet sau saxofon , urme de ruj roşu pe pahare de martini şi pe mucuri de ţigară, domni manieraţi şi rochii elegante, pălării cu boruri cât mai largi, energia şi erotismul acelor prime decenii ale secolului XX, improvizaţie şi inovaţie, pasiune pentru muzică şi pentru viaţă, Duke Ellington, Ivie Anderson, Billie Holiday , Louis Armtrong şi Ella Fitzgerald...

Dacă aş fi trăit în acea perioadă, acum mi-ar fi extrem de dor.Dar chiar şi aşa, în unii dintre noi, spiritul acelor ani este încă în viaţă...

What about you?

Do you like jazz?


Now Listening: Chicago- All that Jazz şi Nina Simone- Feeling Good

A toast for the libertine us...

A place and a summer, when time stood still,
a road that took nowhere,
and the breeze in our hair...
A perfect summer drift through life ,
the middle of somewhere with another you,
you, who were free...

Those were the days,
this is just a dream,
about us,
picking a flower,
tomorrow by the ocean...

But summer's gone...

Now listening: Nickelback-Photograph

Obsesii french

"La vie ne m'apprends rien"...unul din lucrurile care mă obsedează în ultima vreme. O melodie care spune o întreagă poveste, Liane Foly o voce inconfundabilă, un mesaj dur, o provocare, o revoltă a spiritului...

A fi sau a nu fi french?

O altfel de muzică, cu siguranţă.

"A ceux qui croient que mon argent endort ma tête
Je dis qu'il ne suffit pas d'être pauvre pour être honnête
Ils croient peut-être que la liberté s'achète "

Atingere de primăvară...

Azi nu mai sunt eu, cea de altădată. Azi privesc de la alte ferestre, spre alte zări, azi sunt mirată şi oarecum dulce şi naivă. Azi m-am pierdut în detaliile zâmbetului tău, mi-am lăsat pantoful pe scări ca o adevărată cenuşăreasă şi mi-am amintit de lucrurile pe care le-am iubit, azi am fredonat Regina Spektor şi am revăzut fotografiile din verile trecute, azi a venit primăvara, pe un drum cu sens unic şi fără a mai privi înapoi...

Now Listening:Regina Spektor-Rejazz