Monday, October 29, 2012

Lectia vietii




Creșterea și schimbarea sunt dureroase. Oricât ne-am dori ca lucrurile să rămână așa cum sunt,  etern strălucitoare sau poate doar familiare în nimicnicia lor, va sosi într-o zi și acea clipă când o furtună sau doar un vânt ușor de primăvară va răscoli totul în noi. 
Da, va fi un proces dificil, nu pentru că ar fi greu să te schimbi ci pentru că nu e deloc comod. Te vei simți doborât uneori în tot acest vârtej nebun al vieții și îți vei ține respirația atunci pentru câteva clipe în speranța că nemairespirând nu vei mai trăi și vei deveni mai mic și mai mic până la un moment dat când poate că vei dispărea ca orice altă ființă vie care, în final, se reîntoarce în seva pământului. Dar pentru tine, finalul nu este încă aici, prin urmare nu ai decât să te aduni, să te ridici, să vezi încotro te-a suflat vântul și ce-ar fi de făcut pe acolo.
Acesta e poate cel mai minunat lucru în a fi viu: oricât am învăța, oricât am crește și ne-am schimba, niciodată nu terminăm cu adevărat. 



Friday, August 31, 2012

O ambulanta pentru Cluj-Napoca

O inițiativă în premieră pentru orașul nostru. Jurnalistul Liviu Alexa încearcă să unească clujenii pentru cumpărarea unei ambulanțe care să deservească în mod special cartierele Mănăștur și Grigorescu.

Și pentru că puțini sunt cei care mai încearcă să facă ceva cu adevărat util în țara asta, o astfel de inițiativă trebuie susținută. Dacă sunteți clujeni sau pur și simplu considerați că ideea merită 1 euro nu uitați să donați și sa dați share.

Detalii pe blogul lui Liviu Alexa aici si aici



Sunday, August 12, 2012

Xingu (2012)




Caravana Metropolis este un proiect minunat care aduce în România conceptul de cinematograf mobil în aer liber, extrem de popular deja peste hotare. Caravana a trecut deja prin București, Mamaia, Brașov și Timișoara  iar de marți 7 august până mâine 12 august staționează în Piața Unirii din Cluj-Napoca. În continuare va mai face un popas în București și va încheia sezonul la Iași și apoi Craiova. Pentru detalii, programul evenimentelor poate fi urmărit pe site-ul caravanei http://caravana.metropolisfilm.ro/evenimente .

Proiecția de ieri din Piața Unirii, Xingu - În inima Amazonului este un film brazilian din anul 2012, încadrat în genul drama/aventură și câștigător al premiului Panorama Audience Award la Berlinale 2012. 

Filmul este de fapt povestea adevărată  a fraților Villas-Boas, care în anul 1943  se implică în exploatarea Braziliei Centrale ca tineri orășeni aflați în căutarea unei aventuri. Aici ei ajung să găsească o cauză nobilă pentru care merită să lupte toată viața și anume construcția și protejarea Parcului Național Xingu, creat după îndelungi lupte cu birocrația, corupția și setea de îmbogățire care caracterizau politica braziliană în acele vremuri. Parcul există până în zilele noastre protejând 14 triburi de amerindieni din zona râului Xingu.

Filmul prezintă întâlnirea dintre două civilizații complet diferite, întâlnire care provoacă anihilare prin boli și violență dar care, prin implicarea câtorva oameni cu adevărat speciali,  care-și dedică viața luptei cu efectele dezastroase ale progresului, se  transformă și într-un schimb cultural prețios. Prin dezbaterea problemei drepturilor omului și a activismului ecologic povestea rămâne la fel de actuală în zilele noastre precum era și în urmă cu 60 de ani.

Cu siguranță un must see!



Saturday, August 11, 2012

Intouchables (2011)

Intouchables (2011) este povestea adevărată a prieteniei imprevizibile dintre Philippe (Francois Cluzet), un aristocrat rămas paralizat în urma unui accident cu parapanta și Driss (Omar Sy), algerian, băiat de cartier și fost pușcăriaș, însă un om cu suflet mare, pe care în mod surprinzător Philippe îl angajează ca asistent personal. 

Titlul, care poate fi tradus în limba română prin expresia ”de neatins”, se referă la situația inițială a ambelor personaje: paraliticul izolat de societate și imigrantul sărac pentru care viitorul nu pare a fi deloc roz. Pe parcursul filmului vedem însă lumile, atât de diferite ale celor doi întrepătrunzându-se pentru a le schimba viețile și a-i face inevitabil mai buni.

Filmul nu este vreo capodoperă, nu sparge tipare, nu îți provoacă vreo revelație,  este doar o poveste superbă despre felul în care se naște o prietenie sinceră și mai ales despre a doua șansă. În schimb, calitatea sa principală cred că este naturalețea: a personajelor, a situațiilor și a glumelor. E un film frumos prin simplitate, prin faptul că te face inevitabil să empatizezi, prin optimismul pe care il degajă, în ciuda realității din jur.

Dacă într-o zi simțiți nevoia să vi se reamintească faptul că nimic nu este în fond atât de tragic și că viața merită trăită până la ultima picătură, Intouchables este o alegere excelentă. Zâmbetul este cel mai bun medicament.

Asta-mi amintește de versurile melodiei ”Sunt fericit” cântată de Țapinarii...  :)

"Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza."

Friday, August 10, 2012

MIKA WALTARI și pasiunea pentru romanul istoric


Am fost de când mă știu îndrăgostită de istorie. Ideea de a cunoaște și a înțelege o civilizație demult uitată mi se părea fascinantă încă de când mi-a ajuns în mână prima carte de acest gen, cu povestioare istorice pentru copii. Cei de vârsta mea sunt sigură că își amintesc o carte mare, cu Mihai Viteazu pe coperta, oare cum se numea? :) Cert este că în acele vremuri mi se părea o carte grozavă și a reusit să-mi insufle o curiozitate nemărginită.

De aceea, mult mai târziu, când l-am descoperit din pură întâmplare pe Mika Waltari, a fost, fără exagerare, dragoste la prima vedere, cu nopti nedormite și fluturi în stomac. Cărțile lui îmbină evenimente istorice autentice cu o intrigă spectaculoasă construită în jurul unui personaj al cărui destin se întrepătrunde cu istoria epocii sale și chiar o influențează. Cărțile lui Mika Waltari sunt scrise cu o pasiunea incredibilă pentru povești, pentru civilizații, pentru istorie. 

Personajele pivot, prin intermediul cărora, ne plimbăm și noi prin timp și asistăm la evenimentele epocii, sunt oameni simpli si onești pe care îi îndrăgești încă de la început pentru inocența lor, oameni cărora destinul le pregătește însă mai mult și devin în timp, în mod inevitabil,victime ale societății deși rămân până la final niște neadaptați. Istoria lumii în care trăiesc este istoria lor personală, în aceeași măsură în care povestea lor este parte din univers, prin urmare fiecare carte a lui Waltari reprezintă o frescă a vieții personajului și a istoriei timpului său deopotrivă. Și cel mai ciudat este că după ce închizi coperta pentru ultima dată rămâi cu o senzație stranie că istoria lui este și istoria ta. 

În fond, fie că vorbim de Etruria, de Egiptul Antic, Imperiul Bizantin, Europa secolului XVI în plin avânt al inchiziției, Bucureștiul lui Caragiale sau România anului 2012, unele lucruri nu se schimbă niciodată.

Am citit până acum ”Egipteanul”, ”Mikael Karvajalka”, ”Amanții din Bizanț” și ”Etruscul” și probabil vor urma și altele pentru că odată ce te prinde flagelul greu mai scapi. Despre cărțile lui Mika Waltari se poate spune fără exagerare că sunt adevărate capodopere și este mare păcat că sunt atât de puțin promovate.

"Tot ce s-a scris în toate timpurile s-a scris fie pentru a linguși zeii, fie pentru a linguși oamenii. După mine, faraonii sunt și ei oameni. Ei sunt asemenea nouă în ură,în frică, în pasiune și în disperare. Chiar dacă îi vei așeza de o mie de ori între zei, tot oameni sunt.Ei au puterea să își liniștească furia și să-și ascundă frica, dar nu și puterea de a se sustrage pasiunilor și decepțiilor." (Egipteanul)

“Totul se repetă de la început, nimic nu este nou sub soare și omul nu se va schimba, chiar dacă hainele lui se vor transforma, chiar dacă se schimbă cuvintele limbii lui” (Egipteanul)

”In fiecare om este un grăunte de nemurire. Dar cea mai mare parte dintre oameni se multumesc doar cu pamântul. Germenele nemuririi zace în ei, nu încolțește și nu rodeste niciodată. De ce să li se ofere nemurirea, când ei nu știu ce fac și nu vor ști ce sa faca cu ea? De ce să li se ofere nemurirea unor oameni care nu simt cât de goală le este ființa, care-și pierd zilele vietii lor de pomana și se plictisesc atunci când sunt singuri? Acesta este omul!” (Etruscul)



Thursday, March 15, 2012

Day fifteen



Încerc astăzi mai mult decât oricând să fur timp, printre zile încă friguroase de primăvară și trandafiri ce se încăpățânează să îmbobocească timpuriu. Câteva raze timide ale sorelui au reusit în mod miraculos să-mi aducă zâmbetul pe buze dis de dimineață. Ziua de azi nu pare deloc specială, tin minte parcă faptul că a mai fost una la fel anul trecut și acum 2 ani și tot așa până cu douăzeci și ceva de ani în urmă. Și poate au mai fost asemenea zile și cu douăzeci și ceva + ani în urmă, dar având în vedere că nu am făcut parte din acele vremuri nu pot nici să confirm nici să infirm. Așa suntem noi, limitați la o perioadă extrem de scurtă dintr-un timp care, vrem nu vrem, rămâne efemer.

Dar ce îmi pasă? Astăzi e frumos și e primăvară, mă aștept să primesc ”scrisori de iubire” și flori, aș îndrăzni chiar să spun că-mi pare a fi un nou început ( cu scuzele de rigoare pentru cei care au nevoie doar de continuări). Astăzi nu am o mie de dorințe ci doar una ... să se scurgă timpul cât mai încet, ca să mă pot bucura din plin de bucuria de-a împărți această felie de eternitate cu voi.

Și pentru fiecare cuvânt si floricică, nu pot decât să vă iubesc și să vă iau cu mine în suflet oriunde aș fi.