Creșterea și schimbarea sunt dureroase. Oricât ne-am dori ca lucrurile să rămână așa cum sunt, etern strălucitoare sau poate doar familiare în nimicnicia lor, va sosi într-o zi și acea clipă când o furtună sau doar un vânt ușor de primăvară va răscoli totul în noi.
Da, va fi un proces dificil, nu pentru că ar fi greu să te schimbi ci pentru că nu e deloc comod. Te vei simți doborât uneori în tot acest vârtej nebun al vieții și îți vei ține respirația atunci pentru câteva clipe în speranța că nemairespirând nu vei mai trăi și vei deveni mai mic și mai mic până la un moment dat când poate că vei dispărea ca orice altă ființă vie care, în final, se reîntoarce în seva pământului. Dar pentru tine, finalul nu este încă aici, prin urmare nu ai decât să te aduni, să te ridici, să vezi încotro te-a suflat vântul și ce-ar fi de făcut pe acolo.
Acesta e poate cel mai minunat lucru în a fi viu: oricât am învăța, oricât am crește și ne-am schimba, niciodată nu terminăm cu adevărat.
No comments:
Post a Comment