Sunday, May 31, 2009

Primăvara începe cu tine...



Uneori lucrurile esenţiale se pierd printre detalii şi între ei doi se-aştern umbre şi tenebre. Atunci vorbesc extrem de puţin şi uită cât de importanţi sunt unul pentru celălalt. Ea priveşte visătoare pe geam, gândindu-se că ar fi putut să aleagă altă cale, una cu mai multe împliniri, mai multă aventură, mai multă pasiune. El îşi găseşte mereu câte ceva de făcut până târziu, are nevoie să fie ocupat. Mai priveşte la câte o domnişoară ce-l curtează discret dar nu simte nevoia să cunoască pe altcineva, cu toate că nici pe ea nu vrea să o vadă. În acele perioade dorm spate în spate şi mimează îmbrăţişări şi sărutări fugare, se privesc zâmbind trist dimineaţa de după cana de cafea şi fiecare se gândeşte în sinea lui că trebuie să plece, dar nu sunt hotărâţi aşa că mai rămân o vreme împreună.


Apoi, într-o zi de primăvară, cu soare ce încălzeşte până şi sufletele, el vine acasă cu o cutie de ciocolată, ea îi arată zâmbitoare rochia cea nouă făcând două piruete în faţa oglinzii, el zâmbeşte gândindu-se că e nemaipomenit de frumosă, ea îi ghiceşte gândul şi îl sărută adânc pe buze, el uită că trebuia să plece, ea uită că e sortită unei vieţi cu idealuri mai măreţe, rochia rămâne abandonata undeva pe podea, nu mai există timp, nu mai există decât dimineţi când se despart şi seri când se revăd ...

Tuesday, May 26, 2009

She came in winter...



Too many choices, too much temptation,
too much lack of glory, too much deviation...

All I asked for, was a December without masks,
the greatness of a today with no specific idea about tomorrow,
a midnight talk about all our dreams dissolved in smoke,
and a bittersweet promise,
about a non-existent forever.

But, it's too late now,
because beyond the dying dream,
there was just a love that came in winter,
and will leave with the melting snow.


Now listening: My little Phoenix

We will always have Paris....



Într-o zi va mai rămâne doar un film mut, despre noi doi, stând îngheţaţi în staţia de autobuz, aşteptând la infinit să regăsim drumul spre mare. Un film despre lucruri simple şi bucurii mărunte, despre realităţi crude din care amândoi încercăm să scăpăm, despre absenţe şi lipsuri în viaţa noastră, mascate de zâmbete triste şi fericiri uneori sincere, alteori jucate, despre noi doi suspendaţi în timp şi rămaşi fără cuvinte, dizolvându-ne încet până la extincţie totală, până la un sfârşit aproximativ, cu siguranţa nu definitiv.

În bătaia vântului m-ai ţinut atunci de mână şi mi-ai promis infinitul şi chiar şi acum, uneori, când te privesc dormind, cred că într-o zi îl vom avea.


Now listening: Axel Rudi Pell- Come back to me


Wednesday, May 20, 2009

Cotton candy dreams...




"O gâză efemeră se naşte la ora nouă dimineaţa, în plină zi, ca să moară la ora cinci spre seară; cum ar putea ea să înţeleagă noaptea?...Mai dă-i cinci ore de existenţă şi atunci va vedea şi va pricepe ce e noaptea." ( Stendhal- "Roşu şi negru" )



Now Listening: Molly Johnson- Melody



Wednesday, May 13, 2009

A million dreams ago...



"the dreams in which I'm dying are the best I ever had"


Ne ţinem visele în cutiuţe şi le hrănim cu speranţe şi le înecăm în dezamăgiri, neînţelegând că visele de ieri nu mai sunt visele de azi şi cele de azi nu vor fi cele de mâine şi le trăim în fiecare zi puţin câte puţin, până la epuizare, până la apogeu sau poate până la extincţie. Şi avem vise trăite, vise spulberate şi vise uitate, vise de o vară şi de o viaţă, vise pure şi vise decadente, vise colorate şi vise alb negru, vise dulci şi vise amare, vise prăfuite, vise caraghioase, vise înaripate, vise egoiste şi vise din iubire, vise de împlinit şi vise de dăruit, vise de nisip şi vise de ciment, vise copilăreşti, vise interzise, vise fragile, vise în aşteptare, vise abstracte, vise de libertate...

Vise ce ard încet, ajungând într-o zi până la filtru şi atunci le privim derutaţi neştiind ce să mai facem cu ele...


Şi uneori avem coşmaruri...


Monday, May 11, 2009

Despre oameni cu tristeţi iremediabile...



B. a fost mereu un fel de antidot pentru singurătăţi, pentru tristeţi şi melancolii. Fără cafele sau ieşiri la film, fără discuţii sofisticate, fără gelozii, fără întrebări. Doar cearceafuri de mătase, vântul ce patrunde pe fereastra deschisă în nopţile de vară mişcând încet perdeaua albăstruie, miros puternic de asfalt ud după ploaie, gesturi banale şi zâmbete triste privindu-mi rochia căzută langă pat, eu plecând tiptil dis-de-dimineaţă ştiind mereu că mă voi întoarce în curând, el prefăcându-se că doarme pentru a evita ridicolul situaţiei....

Jocul dintre noi era doar unul carnal, până la obscen uneori. Sentimentele, dacă au existat vreodată cu adevărat, au dispărut în totalitate odată cu frica mea de a dormi în paturi străine, odată cu acele dimineţi când se trezea şi nu mai eram acolo.Nu poţi iubi pe cineva atât de versatil, nu poţi iubi o impostoare, nu poţi să o iubeşti la fel cum nu poţi să o urăşti.

Nu poţi să urăşti morfina pentru că te face fericit, chiar şi pentru o clipă...


Friday, May 08, 2009

The way time passes me by...



"My real name is Anya and I'm that kind of girl that leaves nothing but broken hearts.I've always been a city girl, the kind that makes your world go round, dancing till morning, crying till dawn. Don't stay to much around me, you may be lost or missing your heart." she would say...

"You want to be the one to save me?You want to teach me "dreams"?I had them dear, but for me they were as expensive as gold. Passing through life I've been like a storm and dreams need time for their roots to be strong.Nothing else matters anymore, no air, no glamor, no passion and no dream...I would change all these for freedom, in a glance."

(...)

Some years back I've lost her, she sailed away with western winds or maybe she just regained her freedom...I could never say...As years go passing, I wonder if things could have been different, if the story of this girl could have been sweeter, if habits can be changed, if time does solves them all!?

Now listening: Vaya Con Dios - Time flies

Wednesday, May 06, 2009

Jeux d'enfants

Am revăzut recent un film pe care îl iubesc de mult. Cea mai nebună poveste de dragoste ecranizată vreodată, despre un joc scăpat de sub control, despre copiii care continuăm să fim toată viaţa, despre provocare şi ambiţie, despre o viaţă trăită cu adrenalina la maxim.Toate astea în decorul lumii văzută ca teren de joacă. Un film care te face să visezi şi să zâmbeşti, surprinzându-te cu fiecare scenă ce trece până la un final aproape perfect.

Dacă v-aţi săturat de producţiile a la Hollywood Jeux d'enfants e filmul perfect de văzut tocmai pentru că ignoră tot ce înseamnă comercial, pentru că scenariul nu e deloc îngrădit de realism sau de şabloane.Un film pe care nu trebuie să încerci să-l înţelegi ci doar să-l simţi.

"Cap ou pas cap?" ...adica te ţine sau nu, să uiţi de toate preconcepţiile şi să te laşi purtat de pasiunea personajelor pentru joc?

"Sophie was back in the game! Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack!Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!"



Tuesday, May 05, 2009

Love is easy like Sunday mornings...




Despre mari iubiri nu se discută. Eventual puţin, în şoaptă, înainte de miezul nopţii. Ele rămân doar în suflet şi în scrisori parfumate, pierdute prin sertare. Marile iubiri nu mai fac promisiuni deşarte şi nu ne mai amăgesc, nu mai respiră iluzii şi nu mai părăsesesc. Până la sfârşitul veacurilor ele ne vor aminti de noi când eram tineri, ne vor reinventa sufletele şi ne vor pune la îndoială alegerile. Fără cuvinte, doar din fotografii ne vom mai aminti, detalii lipsite de orice importanţă, preludiu la ceea ce a urmat şi poate chiar şi la ce va urma de acum înainte.

Marile iubiri pietrifică inimi inocente, dar timpul ne învaţă să apreciem chiar şi durerea şi căutând fericirea le îngropăm în suflet, sperând ca într-o zi, altele să ne găsească.