A million dreams ago...

"the dreams in which I'm dying are the best I ever had"

Ne ţinem visele în cutiuţe şi le hrănim cu speranţe şi le înecăm în dezamăgiri, neînţelegând că visele de ieri nu mai sunt visele de azi şi cele de azi nu vor fi cele de mâine şi le trăim în fiecare zi puţin câte puţin, până la epuizare, până la apogeu sau poate până la extincţie. Şi avem vise trăite, vise spulberate şi vise uitate, vise de o vară şi de o viaţă, vise pure şi vise decadente, vise colorate şi vise alb negru, vise dulci şi vise amare, vise prăfuite, vise caraghioase, vise înaripate, vise egoiste şi vise din iubire, vise de împlinit şi vise de dăruit, vise de nisip şi vise de ciment, vise copilăreşti, vise interzise, vise fragile, vise în aşteptare, vise abstracte, vise de libertate...

Vise ce ard încet, ajungând într-o zi până la filtru şi atunci le privim derutaţi neştiind ce să mai facem cu ele...


Şi uneori avem coşmaruri...