We will always have Paris....

Într-o zi va mai rămâne doar un film mut, despre noi doi, stând îngheţaţi în staţia de autobuz, aşteptând la infinit să regăsim drumul spre mare. Un film despre lucruri simple şi bucurii mărunte, despre realităţi crude din care amândoi încercăm să scăpăm, despre absenţe şi lipsuri în viaţa noastră, mascate de zâmbete triste şi fericiri uneori sincere, alteori jucate, despre noi doi suspendaţi în timp şi rămaşi fără cuvinte, dizolvându-ne încet până la extincţie totală, până la un sfârşit aproximativ, cu siguranţa nu definitiv.

În bătaia vântului m-ai ţinut atunci de mână şi mi-ai promis infinitul şi chiar şi acum, uneori, când te privesc dormind, cred că într-o zi îl vom avea.


Now listening: Axel Rudi Pell- Come back to me