Întotdeauna mi-am acceptat cu greu destinul şi am crezut în noroc mai mult decât în soartă.Însă cel mai mult cred în curcubeu.
Îmi plac oamenii şocant de sinceri şi cei care te surprind într-o zi devenindu-şi suflet pereche,
deşi poate îi cunoşti de o viaţă.
Îmi place să cred în libertatea noastră, a oamenilor, de a fi mereu noi înşine indiferent de consecinţe.
Îmi place să văd frumuseţe şi candoare acolo unde alţii văd noroi şi precum cerul să mă limpezesc brusc de norii aducători de furtună.
Îmi place floarea soarelui pentru că este veşnic îndrăgostită şi cred că odată, undeva, a existat o Cenuşăreasă.
Plec uneori pentru că am nevoie de alte dimineţi, dar mereu revin pentru că îmi plac trenurile ce te duc acasă, îmi plac drumurile prăfuite şi ploile torenţiale de vară, jocurile copilăriei şi visele de mult uitate.
Prin alte părţi timpul nu e poate, atât de diluat. Aici primăvara a venit deja...
În nuanţe de alb şi negru, nu roz ca pe vremuri.
Inocenţa pierdută nu mai revine...
Now Listening:Patricia Kaas- Une fille de l'est
No comments:
Post a Comment