"La sfârşit tot ce rămâne din tine sunt obiectele pe care le-ai posedat.Poate din pricina asta nu sunt în stare să arunc nimic din ce îmi aparţine. Poate că de asta le-am tot adunat: în speranţa că atunci când voi muri, suma obiectelor mele va sugera o viaţă mai plină decât cea pe care am trăit-o."
Nicole Kraus- Istoria iubirii
E una din zilele alea când nu ai nevoie decât de un zâmbet şi o rază de soare.
O zi de mici dependenţe, de prăjituri, ţigari sau pantofi cu toc.
O zi când aşterni pe foaie războaie şi drame dar le pierzi esenţa printre litere,
deoarece foloseşti timpul trecut.
O zi când dăruieşti cadouri mai mult sau mai puţin palpabile
şi te bucuri de fericirea ce o produc,
când provoci şi sfidezi pentru că de la o vreme încoace,
nimic nu pare să te mai satisfacă.
Te simţi într-un fel frumoasă şi într-un fel doar extrem de obosită,
respiri nostalgii şi mici extravaganţe,
vrei să crezi orbeşte
şi să te pierzi în parfumul aşternuturilor,
ascultând Pink Martini până dimineaţă,
vrei să trăieşti în cele mai mici detalii,
de la cele mai dulci la cele mai dureroase,
să pleci dimineaţa odată cu ploaia,
dar să revii mereu, obsesiv şi decadent,
chiar şi atunci când nu mai e nimic de spus...
Now Listening: Charles Aznavour- Une vie d'amour
No comments:
Post a Comment