Ești ca o pasăre cu ghinion careia i s-au tăiat aripile de tânără si acum privește cerul doar cu nostalgia a ceea ce ar fi putut să fie zborul perfect. Te doare oarecum neputința, dar durerea este și ea un lucru necesar: îți spune că încă mai trăiești. Și asta înseamnă că nu e totul pierdut.
Cu sau fără zbor, libertatea e acolo în interiorul tău, e vie, clocotește, așteaptă.Cu greu îți înțelege răbdarea infinită și teama. Ar putea să-ți dea o mie de motive să accepți provocarea unei vieți pe care nu ai trăit-o încă. Ar putea, dar îți respectă fâstâceala și nehotărârea de fiecare dată, îți respectă natura umană și chiar alegerile greșite.
Păcat că o viață nu ne ajunge să visăm, să explorăm și să înțelegem în același timp.Unele lucruri le lași cu greu în urmă, altele le eviți de la bun început iar altele nu-ți ies în cale oricât de mult ți le-ai dori.
***
Self Pity
by H.D Lawrence
I never saw a wild thing
sorry for itself.
A small bird will drop frozen dead from a bough
without ever having felt sorry for itself.
E caldut aici. Parca miroase a scortisoara :)
ReplyDeleteCred ca daca ne-ar ajunge o viata intreaga sa traim de toate si sa avem de toate ne-ar fi prea usor. Nu am lupta pentru nimic cu forte maxime...
M-ai prins! Tocmai fierbeam o cana de vin cu scorțișoara. :D
ReplyDeleteCe ciudat :D. Sa ai pofta!
ReplyDelete