What else is there to say???Just funny

Revolution baby!

photo and text by Pete Revonkorpi aka pesare

"- No more oppression! the ant screamed. - No more forced labour! No more bug sprays and flytraps!
- Excuse me, the ladybug interrupted. - How long will this revolution take? I have to be home making soup for my children...
- And I'll become a butterfly soon, said the caterpillar. - And this kind of rioting is hardly appropriate behaviour for something as beautiful as a butterfly."

***

Dacă nu ar ilustra o realitate atât de crudă aproape aş râde şi eu.Doar că e greu să râzi atunci când te recunoaşteţi. Eu mă văd pe mine şi pe alţi doi trei cunoscuţi adunaţi în jurul nebunului ce vrea revoluţie, recunoscând că e necesară dar resemnându-mă cu ideea că nu am timp de aşa ceva.

Poate mâine... azi am avut o zi grea la muncă, azi plâng copii de foame, mă doare capul şi sunt extenuată, a dat vecinul de la parter cu târnăcopul toată ziua, mâine trebuie să fiu fresh dimineaţă. Pur şi simplu azi nu e ziua potrivită.Poate mâine!Mereu acelaşi mâine.


Imaginea si reprezentarea în scris a dialogului dintre personaje sunt opera unui om pe care eu îl urmăresc de multă vreme pe deviantART, pesare fiind userul lui de pe acest site de fotografie şi creaţie în general.

Imaginile create de el cu atâta fineţe îmi amintesc de basmele copilăriei, îmi redau acea inocenţă, acel avânt pe care le aveam copil fiind.Textele lui, atât de simple dar atât de adânci în semnificaţii, mai pot fi comparate poate doar cu povestea lui Antoine de Saint-Exupéry, "Micul Prinţ" şi cred că o astfel de comparaţie ar convinge aproape orice pasionat de lectura.

Dacă nu ne revoltăm, cel puţin să mai dăm atenţie şi celor care cu adevărat au ceva de spus.



Thank you pesare for giving me the permission to publish your image and text here! :)

Educaţie precară sau teribilism de şmecher

Într-un autobuz doi baieţi tineri discută pe mult dezbatuta temă a crizei şi lipsa locurilor de muncă pe piaţă, unul dintre ei fiind se pare în căutarea unui job. Celuilalt îi sună telefonul.În mijlocul discuţiei telefonice acesta se adresează "şomerului" :

"Fratele meu caută un şofer de tir pentru firma lui! Nu te interesează?"
"Cât plăteşte?"
" 1400 pe lună şi e lejer sunt doar drumuri până Braşov şi înapoi"
"Prea puţin!!"

***după o scurtă pauză***

"Da' spune-i că se bagă tata!"

Greu să mai comentezi ceva.Aşa i-ai crescut, aşa îi ai!

***

După câteva minute acelaşi "personaj" îşi afişează telefonul de ultimă generaţie pentru a o suna pe iubita lui.La telefon răspunde mama acesteia cu care, din diverse motive, comunica mai greu.După ce iubita ajunge la telefon...replică :

"Tu! mă-ta asta e surdă sau ce-are?"

wow I give up!

Muzică? Nu ştiu, ascultaţi şi voi ceva Paraziţii sau piesa aia în care ziceau unii ( nu-mi amintesc care) " Noi suntem baieţii de care ţi-a zis mama ta să te fereşti!"...sau ceva de genul.


Şi când te gândeşti că ăştia sunt copiii cuiva!

Runaway morning

Uneori o evadare e tot ce-şi lipseşte ca să poţi respira.Vântul, prin părul lăsat liber, rochia înflorată, pantofii aruncaţi undeva prin portbagaj, o ţigară, un soare care să nu răsară dintre blocuri, un cântec anume, senzaţia de viaţă statică sau care se desfăşoară cu încetinitorul, coliziune a fiinţei tale libere de acum, cu ceea ce era ea până nu demult... în doi.

Mediu lipsit total de posedare, de aceleaşi vechi temeri, de poveşti neterminate, de drame şi tragedii exagerate. Timp când îndrăzneşti şi provoci, când eşti singur cu gândurile tale, când te simţi atât de mic...şi asta te înalţă, când închizi ochii nu aşteptând o minune ci doar o confirmare.

***

Mi-e un dor nebun să alerg. Să alerg cu picioarele ude prin roua unei dimineaţi senine de vară, să nu ştiu încotro mă îndrept sau dacă mai există cale de întoarcere, să simt doar căldura soarelui pe obraji şi umezeala ierbii.Vreau să alerg până la extenuare totală şi atunci să mă arunc în iarbă şi să privesc norii şi totul în jur să vibreze la unison cu bătăile inimii mele.

***

"Cântecul" e unul special şi mai ales al unei formaţii speciale... amatorii britpop sunt sigură că ştiu despre ce vorbesc.


"I know a girl she walks the asphalt world
She comes to me and I supply her with Ecstasy
Sometimes we ride in a taxi to the ends of the city
Like big stars in the back seat like skeletons ever so pretty
I know a girl she walks the asphalt world

But where does she go?
And what does she do?
And how does she feel when she's next to you?
And who does she love in time-honoured fur?
Is it me or her?

I know a girl she walks the asphalt world
She's got a friend, they share mascara I pretend
Sometimes they fly from the covers to the winter of the river
For these silent stars of the cinema
It's in the blood stream, it's in the liver
I know a girl, she walks the asphalt world

With ice in her blood
And a Dove in her head
Well how does she feel when she's in your bed?
When you're there in her arms
And there in her legs
Well I'll be in her head

Cos that's where I go
And that's what I do
And that's how it feels when the sex turns cruel
Yes both of us need her, this is the asphalt world"

Now listening:Suede- The asphalt world