Nici piramida nevoilor nu mai e ce era pe vremuri. Devenim din ce în ce mai dependenți de acceptarea celor din jur, de integrare în grup și în societate. Nevoia de apartenență devine mai importantă pentru majoritatea decât nevoia de autorealizare.Tânjim după respectul altora și uitam ce înseamnă autorespect. Lumea se schimbă.Copiii de azi sunt din ce în ce mai puțin competitivi, până la punctul în care preferă să nu-și dezvolte abilitățile tocmai pentru a se încadra mai bine în grup. Cei prea inteligenți, prea intuitivi, prea talentați ajung să fie marginalizați pentru că sunt altfel și li se refuză astfel șansa la o copilărie/adolescență normală. Traumele astfel create, lasă urme adânci și se vindecă greu.Să-ți urmezi calea înseamnă de multe ori să fii singur; să nu-ți dezvolți calitățile înseamnă să-ți reduci șansele la nivelul celor din jur doar pentru a fi acceptat, să te ratezi cu bună știință, să rămâi mediocru de dragul socializări. Consecințele acestei uniformizări sunt grave nu doar pentru noi ci și pentru lumea în care trăim.
Era individualităților s-a dus și e înlocuită de cea a turmei.Ambițiile se transformă tot mai mult în frustrări. Nu se vor mai ridica lideri însă cu siguranță vom mai avea parte de dictatori.
