Încerc astăzi mai mult decât oricând să fur timp, printre zile încă friguroase de primăvară și trandafiri ce se încăpățânează să îmbobocească timpuriu. Câteva raze timide ale sorelui au reusit în mod miraculos să-mi aducă zâmbetul pe buze dis de dimineață. Ziua de azi nu pare deloc specială, tin minte parcă faptul că a mai fost una la fel anul trecut și acum 2 ani și tot așa până cu douăzeci și ceva de ani în urmă. Și poate au mai fost asemenea zile și cu douăzeci și ceva + ani în urmă, dar având în vedere că nu am făcut parte din acele vremuri nu pot nici să confirm nici să infirm. Așa suntem noi, limitați la o perioadă extrem de scurtă dintr-un timp care, vrem nu vrem, rămâne efemer.
Dar ce îmi pasă? Astăzi e frumos și e primăvară, mă aștept să primesc ”scrisori de iubire” și flori, aș îndrăzni chiar să spun că-mi pare a fi un nou început ( cu scuzele de rigoare pentru cei care au nevoie doar de continuări). Astăzi nu am o mie de dorințe ci doar una ... să se scurgă timpul cât mai încet, ca să mă pot bucura din plin de bucuria de-a împărți această felie de eternitate cu voi.
Și pentru fiecare cuvânt si floricică, nu pot decât să vă iubesc și să vă iau cu mine în suflet oriunde aș fi.
