Am invatat...

Miracolul e mereu acolo trebuie doar sa-l privesti cu ochii potriviti.Trebuie sa stii sa te bucuri de el si apoi sa-l dai mai departe, sa stii cand sa mergi mai departe si cand sa privesti in urma. Nu-mi imaginez cum ar putea cineva sa renunte la lupta definitiv si ireversibil.Si nu spun asta din perspectiva unei luptatoare desavarsite ci din contra din cea a unei persoane cat se poate de lenesa.Si totusi minuni exista si le vad din cand in cand, si ma bucur de ele, si-mi fac planuri si cred si nu-mi pierd nici zambetul, nici speranta...Si daca n-ar fi frumos acest vartej care ma cuprinde...cu bucurii si tristeti, indragosteli si lacrimi, cu 1000 de posibile sfarsituri si tot atatea inceputuri, cu mine si cu ei si cu noi, cu tot ce ma inconjoara, tot ce iubesc si tot ce m-a facut vreodata sa fiu fericita...daca n-ar fi , n-as fi nici eu...si-ar fi pacat