Modern World reflections

Intoxicaţi de ciment şi betoane încinse, ascultăm acelaşi cântec trist la nesfârşit şi tânjim acum mai mult decât oricând, după acel concept de libertate în care odată credeam.

Vedem atâta dezumanizare în jur, atâta vanitate, atâta necredinţă, atâtea lupte zadarnice născute din nimic.O mini-apocalipsă se petrece poate: o mie de cuvinte banale, frica de a atinge, frica de a crede, de-a visa. Credem mai mult în a avea decât în a fi,vrem explozii de pixeli, senzaţii electronice şi nimic mai mult.Trăim virtual, căutând justificare pentru lipsa de curaj.

Nimeni nu câştigă, în schimb toţi pierdem câte puţin din fiinţa noastră, toţi ne ratăm şi uitam să ne mai dăm o şansă.

E ca un anunţ în zile de criză: "Teatrele vor fi închise în curând.Sufletul poate sa mai aştepte!" ...atât de tragic şi totuşi atât de puţin important în lumea noastră.


Now listening: Anouk- Lost

A different self...

Între vechi garderobe şi stiluri vestimentare devenite dintr-o dată la moda, o nouă pasiune pentru gătit pe care mi-a insuflat-o Teo's Kitchen, de care pot afirma cu maximă sinceritate că m-am îndrăgostit, călduri infernale şi piele bronzată în ton cu vara, luna iulie seamănă din ce ce mai puţin cu aceeaşi perioadă a anilor trecuţi. Poate doar pentru a ne reaminti că am crescut, din când în când este nevoie să privim în noi şi să vedem ce s-a mai schimbat.Cât despre mine sunt cu siguranţă aceeaşi în ansamblu dar diferită în detalii.Mă prinde parcă mai bine ca niciodată fusta până la genunchi şi pălăria cu boruri largi care şi înainte îmi plăceau dar mi se păreau prea extravagante pentru mine, am reînceput să citesc, asta de câteva luni deja şi căldura îmi dă parcă şi mai mult avânt, aştept cu nerăbdare concediul la mare nu să pierd nopţile ca alte dăţi ci doar să lenevesc zile întregi pe plajă sau pe terase cu un cocktail rece în faţă, fără ca nimeni să mă grăbescă.

Să fie seară şi linişte sau cel mult un zgomot de fond care să se audă undeva departe de lumea mea, iau eu să stau în mansarda mea răcoroasa şi să privesc marea, valurile cum se zbat şi să aud ţipetele pescăruşilor şi vapoarele ce se îndepărtează.Doar aşa pot să simt vara cu adevărat şi în acel peisaj să asimilez schimbările şi să înţeleg pe deplin cum să ţin pasul cu ele.

Şi prin linişte să-şi simt mereu prezenţa şi să mă abandonez în braţele tale ca un copil care nu mai are nevoie de altceva.Iar povestea noastra să o mai spună doar nisipul...

unul din cântecele mele preferate, eternity... pentru că mai mult nu se poate

Now listening: Robbie Williams- Eternity

Chanson D'Amour

Cred şi azi la fel cum am crezut întotdeauna în experimentul care am fost noi doi.Chiar şi la ore târzii când nu mai era nimic de spus, chiar şi când dezamăgirea a luat loc oricărui sentiment, chiar şi când te iubeam, chiar şi când mă urai,chiar şi când nu mai era loc de false pudori sau când m-ai luat de mână şi mi-ai spus "te ador!",când nu aveam unde să merg şi nu ştiam de unde să încep, când învăţam încă să te potrivesc în lumea mea, când nu te înţelegeam, când mă respingeai, când printre inimi îngheţate nu-şi mai simţeam decât buzele calde, când te distanţai sau când mă alintai, mereu am crezut în noi, mereu am ştiut...

Nu atingerile au contat ci lipsa lor, nu cântecul ci tăcerea ne-au legat.Ca doi dansatori singuratici, am fi putut alege libertatea dar am preferat încătuşarea. Împreună până la sfârşit sau doar până la un nou început.Îmi mai doresc doar ca într-o zi să simt timpul trecând peste noi, ca o adiere de vânt călduţ de vară care să ne mângâie pe creştetul capului ca pe nişte copii de mult pierduţi şi acum regăsiţi.

"Don't forget to win first place
Don't forget to keep that smile on your face"

Now Listening: Alanis Morissette- Perfect

Coffe and Marylin

De câte ori nu ai uitat de tine şi ai dăruit totul cu o generozitate demnă de invidiat? De câte ori nu ai închis ochii pentru o secundă pentru a te trezi singur şi golit de orice fel de sentiment uman? De câte ori nu ai trecut mai departe, de cate ori nu ai uitat, de cate ori nu te-ai salvat de unul singur, de câte ori nu te-ai simţit vinovat, de câte ori nu te-ai automutilat?De câte ori nu ai judecat pe cineva fără să-l cunoşti? De câte ori nu ai plecat capul doar pentru că ai fost criticat?


Uneori e mai uşor să nu crezi în nimic altceva decât în tine.Î n curajul şi determinarea ta, care pot muta munţii, în faptul că acolo undeva există acel ceva care îţi vine perfect, ca o mănuşă. Trebuie să crezi că fiecare avem pe acest pământ un scop mai mult sau mai puţin măreţ, dar cu siguranţa nu mai puţin important. Însă trebuie şi să fii conştient, că pentru a atinge acest scop e nevoie sa depui efort, să înveţi să dai din aripi , precum şi să treci uneori neobservat. Trebuie să-ţi cunoşti limitele şi să te autodepăşeşti, pentru că lupta pe care o ducem e rareori cu alţii şi cel mai des cu noi înşine.

De ce Marylin? pentru că ea a avut curajul ce lipseşte unora.

***

Melodia îmi place pentru că ador jazz-ul, pentru că îmi plac performerii şi pentru că undeva în memoria mea afectivă Bourbon Street înseamnă ceva special. Enjoy!

Now playing:Chris Botti & Sting - Bourbon Street