Retro lady

Cele mai frumoase utopii sunt cele în care te imaginezi distanţat în timp şi spaţiu de zgomot şi de linişte deopotrivă.Cum se numeşte acea stare intermediară?Ei bine îi spui cum vrei.Poate fi o zi de primăvară când vântul bate încet purtând mii şi mii de petale albe spre cer sau o dimineaţa devreme când deschizi ochii şi privind pe geam îţi dai seama cât de norocos eşti în ciuda tuturor suferinţelor , poate fi acel moment când decizi să-ţi păstrezi inima sau când îţi dai seama că un drum singuratic nu duce nicăieri. Poate fi acea clipă infimă când un zâmbet fugar pe chipul tău încearcă să spună lumii întregi "Nu o să mă puteţi schimba niciodată!".

Şi mai sunt acele seri când ne mai suportând monotonia, deschizi geamul şi îţi aprinzi poate o ţigară privind către orizontul roşiatic care mereu reuşeşte să îţi creaze iluzia unei evoluţii în coloristica tristă a vieţii.Şi te gândeşti cum e la 30, 40 sau 50 de ani, te gândeşti câte lucruri s-au schimbat, câte au rămas la fel sau dacă a rămas ceva la fel, studiezi poate câteva fire albe şi sufli uşurat că nu a mai apărut nici unul şi îţi auzi parcă ecoul gândurilor fredonând ceva pe cat de trist atât de frumos...


Back in the day you had been part of the smart set
You'd holidayed with kings, dined out with starlets
From London to New York, Cap Ferrat to Capri
In perfume by Chanel and clothes by Givenchy
You sipped camparis with David and Peter
At Noel's parties by Lake Geneva
Scaling the dizzy heights of high society
Armed only with a cheque-book and a family tree

You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you on your own and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was seventy"
And he'd say,"no, you couldn't be!"

(...)

Now Listening: The Divine Comedy- A lady of a certain age