Tuesday, October 13, 2009

Someday my love!


Te iubeam pentru că erai aşa cum îmi doream, mereu dulce şi copilăros, mereu pus pe şotii şi mofturos, uneori al meu, alteori un străin.Erai lumea mea virtuală, visul meu neîmplinit, erai fascinant prin lipsa totala de materialitate care mă lăsa să construiesc şi să mă joc.

În majoritatea timpului totul era un joc, ştiam amândoi că ne jucam şi atunci ne permiteam să ducem lucrurile la extrem.Dar, mai erau şi acele momente când nimic nu mai era virtual, pentru că batăile inimii nu pot să fie altfel decât reale...

Şi într-o zi am ales să fug sau poate tu m-ai abandonat, nici nu mai ţin minte. Mi-e bine aşa, pentru că mi-ar fi fost prea teamă să te cunosc aşa cum eşti tu.Prefer să rămâi cum mi te-am imaginat. Sau poate mi-a fost frică să nu te dezamăgesc chiar eu.Realitatea e dezamăgitoare, iar tu vei fi mereu copilul meu, protejatul meu, inima mea.

Nu ştiu de ce astăzi m-am gândit aşa de mult la tine.Sper să-şi fie bine!

"Someday we'll know
If love can move a mountain...
Someday we'll know
Why the sky is blue...
Someday we'll know
Why I wasn't meant for you..."


Now listening:Mandy Moore and Jonathan Foreman-Someday we'll know

No comments:

Post a Comment