Așteptând să fim liberi...

Am devenit cu toții mult mai temperamentali în ultima vreme, mai agitați, mai încruntați. Da știu, e din cauza crizei!Totul e din cauza crizei, biata de ea duce în spate toate neputințele noastre.

Ce bine era daca ne nășteam și noi în puful societății aristocrate occidentale, într-o țară ”gata civilizată”!Ce bine ar fi dacă ni s-ar oferi oportunități, dacă ni s-ar crea șanse și ni s-ar împlini vise, dacă ni s-ar da totul pe tavă și ni s-ar da mancare cu lingurița! Mentalitate de veșnici plângăreți, care așteaptă să câștige la Loto, ca să poată legumiza tot restul vieții într-o stare de autosuficiență.

Nu știu care e rostul nostru pe acest pământ dacă nu să ne trăim viața, cu decizii bune sau rele și fapte pe măsură. De ce să nu vrei probleme și provocări, de ce să nu vrei să simți totul pe pielea ta, de la un strop de rouă dimineața , până la moarte și iubire, de la grămezi de bani până la datorii imense.Felul în care trăim fiecare experință ne definește pe noi ca oameni, ne face unici, ne face mici și insignifianți sau ne face una cu lumea în care trăim.

Experiența vine odată cu asumarea, care ne ajută să trecem peste ură și frustrări, ne cizelează comportamentul și ideile.Toți începem prin a fi rebeli dar în timp doar unii devenim înțelepți. Ce se întâmplă cu restul?Renunță, se complac, urăsc tot ce mișcă începând cu sistemul și terminând cu ei înșiși, mor pe dinăuntru, nu înțeleg, nu învață să ierte, nu simt, nu mai trăiesc.

Oamenii care au trăit și trăiesc frumos indiferent de secol sau loc, au privirea senină și zâmbetul cald, au încredere și au voință, au tăria de a lupta nu doar pentru a câștiga ci și pentru a pierde.Ei sunt speranța care întotdeuna va trăi.