Nu mai scriu e adevarat si nici nu mai citesc...se plictisesc probabil si cei doi cititori care mai navigheaza din cand in cand pe la mine...si e ciudat ca tocmai acum cand mi se intampla atatea lucruri nu am ce scrie...poate pentru ca revenirea in acest loc ma face prea nostalgica si nu vreau sa ma fac de ras sau pentru ca m-am mutat din apartamentul 264C in 262A si nu pot inca sa cred cat de repede mi-am lasat in urma casa si cum doar din cand in cand trecand pe acolo mai ridic privirea spre geamul fostei mele camere sau pentru ca totul e atat de diferit, pentru ca alerg dintr-o parte in alta toata ziua, pentru ca muncesc prea mult, pentru ca ma distrez prea bine sau poate pentru ca nu mai simt nevoia sa-mi impartasesc emotiile si trairile iar informatiile sunt mult prea seci si zilele mult prea scurte...pentru ca uit mereu ce zi este si pentru ca nici nu imi doresc sa stiu.Traiesc asa intr-un gol imens,cu gandul si cu inima departe acolo de unde am plecat, cu frustrarea faptului ca am pierdut atat de mult in asa putin timp, nehotarata poate dar senina si cu puterea de a merge mai departe in ciuda intorsaturilor ciudate pe care viata are tendinta sa le ia in ultimul timp...
cred ca merita sa continui...
ReplyDeleteIata, deja doi cititori care-ti asteapta nerabdatori randurile.
ReplyDeleteNu-ti face griji, pare o regula nescrisa & generala: cand traiesti intens, scrii diluat - sau doar mai putin. Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti pui viata "on hold" pentru scris, dar nici scrisul "on hold" pentru magia din clipele vii. Asternute pe hartie, vor deveni/ramane frumoase. Da, pana si cele de vid interior...
Şi iată şi un al 3-lea cititor(cititoare) al blogului tău, care vrea să te întrebe dacă vrei sa faci schimb de linkuri cu ea.
ReplyDeleteCând îţi vine cheful de scris, s-o faci, indiferent ca pe hârtie sau direct pe blog, dacă ai norocul să-ţi vina cheful acasă la calc. Pe mine cel puţin rar mă vizitează inspiraţia când navighez pe net