Vreau la mare...in ultimii doi ani am reusit sa vad doar Atlanticul...care in ciuda faptului ca e ocean si ca pe plaja sunt semne de avertizare cu privire la rechini :D...e si el tot un fel de mare...si cu toate astea nu e Vama Veche, nu e Costinesti...nu e nebunia de acasa cand odata sau in cazuri norocoase de doua ori pe an imi iau rucsacul in spate si timp de 12 ore pe tren am in gand un singur lucru...marea...un cuvant atat de expresiv, care-mi aminteste de persoanele cele mai dragi mie, de prieteni si fosti iubiti, de oameni cu care nu am mai vorbit de ani de zile dar a caror amintire e vie in sufletul meu, de nopti de nesomn si rasarituri infinite, de faptul ca marea mi-a daruit odata ceea ce-mi luase pe nedrept cu un an inainte...iubirea.Vreau acea experienta completa cu apa, nisip, briza si valuri, cu prieteni si petreceri ce dureaza toata noaptea, cu apus si rasarit de soare, marea pe care uneori o simt atat de personala, atat de a mea.Vreau nisip in par, vodka cu suc de portocale, piele bronzata si iubiri ocazionale, vreau sa-ti amintesti acea ultima dimineata de acum doi ani cand am lasat in urma plaja cu pescarusii ciugulind dis de dimineata resturi printre nisip, sa-ti amintesti ca mi-ai promis inca o vara acolo si inca o mie de rasarituri la mare....
si mie imi place marea...
ReplyDeleteam descoperit si spuna marii acum 2 veri, la marea mediterana, cand era agitata, vantul sufla cu putere, pe nisipul curat si albicios, valurile care bateau cu putere, mari sau mici, ajunse pe tzarn isi lasau la retragere spuma, si ea adunata de la sute de valuri a creeat pe coasta o patura alb-cenusie, de spuma, o spuma care imi oferea o senzatie unica atunci cand mergeam descult pe ea, o simteam cum imi intra printre degetele de la picioare, o simteam cum se pierdea sub talpa mea... a fost cel mai mishto lucru care mi sa intamplat la mare
Am stat aproape 2 ore .. plimbanduma(scriu legat cuvintele, nu gresesc.. fac anumea .. asa scriu eu :P)