Tinerete fara batranete

Intotdeauna cand invat ceva nou ma simt implinita, zambesc doua zile la rand cand ceva imi iese bine sau cand ceva in care am pus suflet prinde viata, ma entuziasmez cu fiecare idee noua si sufar cand ceva nu-mi iese asa cum as fi vrut.Sunt asa cum consider ca ar trebui sa fie toata lumea si am reactii omenesti chiar daca uneori sunt incapatanata, chiar daca nu am rabdare si ma enervez relativ repede.De ce-am insirat lucrurile astea neinteresante despre mine nu stiu...poate doar sa-mi dovedesc mie ca lipsa de entuziasm ucide vise, ca oamenii care sunt tot timpul plictisiti si obositi nu au cum sa ajunga departe, ca munca, in orice ar consta ea, nu are cum sa fie rusinoasa. Nu-mi place sa renunt ci doar sa perseverez indiferent de cauza sau de circumstanta si de aceea sufar cand ii vad pe altii renuntand, cand ii vad intorcandu-se din drum, cand simt ca nu au incredere in ei, ca nu se simt in stare de orice. Plang eu uneori pentru cei ce nu-si dau seama ce pierd si nu din prea multa bunatate ci doar din tristete pentru faptul ca din ce in ce mai putini sunt cei ce-mi pot impartasi trairile.Trist e ca uneori dupa ce ai capitulat in atatea razboaie nu mai stii sa castigi...si pierzi astfel timpul ce ti-a fost dat sa traiesti, iti pierzi tineretea si dorintele, visele si ambitiile...Pentru mine asta inseamna sa fii tanar si de aceea tineretea nu are varsta ci doar etape in care esti altfel tocmai pentru ca ai trait mai mult...

"Da...a fi tanar inseamnaa fi de otel...a privi totul in fata.A nu putea minti niciodata...a nu putea indura sa fi mintit de altii...a nu putea ingadui minciuna oriunde ai intalni-o.A ura nedreptatea.Cand esti tanar nu poti fi legat de nimic...incaleci tu viata cum vrei...fiindca ii poti da cu piciorul...nu te taraste ea ca pe o epava,care nu mai stie sa renunte(...)Cand esti tanar nu mai este nimic intre Dumnezeu si lume decat fiinta ta...poti zice:NU..."
("Act Venetian" de Camil Petrescu)