Oamenii se intalnesc si se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru ca au facut imprudenta de a se cunoaste. Se despart dar nu se uita! M-a urmat! M-a urmat atunci când nimeni nu mai credea,când jucam dublu, tocmai pentru a-l deruta şi a-l face sa înţeleagă că nimic în lumea asta nu valorează mai mult decât acel suflet fragil pe care îl târâm prin atâtea noroaie şi atâţia spini.M-a urmat în ciuda piedicilor şi pot să spun acum, că da, asta îmi doream cu adevărat.Fuga a fost doar un pretext al slăbiciunii ce m-a cuprins în acele momente.Cum aş fi putut să rămân?
M-a urmat senin şi încrezător, purificat de tot ce a însemnat până atunci neîncredere şi tensiune în relaţia noastră, şi trăgând aproape până la extaz din aceeaşi ţigară ce o avea în mână când a intrat în viaţa mea.Acelaşi tipar ce mă făcea până nu demult să-l urăsc îmi producea acum o senzaţie ciudată de plutire şi de eternitate.
Eternitatea însă e uneori atât de relativa şi cu sau fără voia noastra ţigara va fi într-o bună zi doar scrum."Regreţi?" m-a întrebat acum câteva zile."Nici o secunda" am răspuns şi parcă pentru o clipă am ştiut că şi-ar fi dorit ţigara aia...
"Damn you girl!You look good and I'm drunk!"...cum ar spune un vechi prieten :)
No comments:
Post a Comment