"Du-te,dar nu ma vei uita,ai cules de pe buzele mele otrava iubirilor care nu se uita." Camil Petrescu
Sunt zile când, orice i-ai face, cafeaua nu e destul de tare, când soarele îngheaţă atingându-ţi obrazul cu razele sale şi vocea conştiinţei îţi şopteşte în ureche să te opreşti măcar pentru câteva secunde, sa respiri.Zile când zăpada cade într-o linişte deplină şi când totala lipsă de violenţă a dimineţii te face să scoţi ţigara de rezervă din sertar şi să te gândeşti...oricum nu ştie nimeni!
Privind pe fereastră, prin ceaţa ce se ridică încet printre blocuri, vezi minciuna unei primăveri care întârzie să apară, vezi bătrânii ce s-au trezit la prima oră să se înghesuie în autobuzele de oraş şi lumina roşiatică a soarelui dimineţii de iarnă.Te gândeşti că ar trebui să te îmbraci draguţ dar fantomele din dulap te descurajează amintindu-ţi de frigul de afară.Alegi pantaloni în detrimentul fustei, cizme fără toc şi vesnicul palton.
Manipularea feminităţii e evidentă. Iarna e veşnică.
Now Listening:Steve Tyrell- Manhattan
No comments:
Post a Comment