Un nou film al lui Jean-Pierre Jeunet? Așa ceva nu se ratează! Am văzut Micmacs à tire-larigot la cinematograf fără să știu nimic despre subiectul filmului.Și surpriza a fost pe măsură: un film franțuzesc tipic, excepțional până la perfecțiune, aduce foarte mult cu Amelie si mai ales cu Delicatessen, primul film al regizorului francez și te încântă prin umorul caricatural, personajele puțin ciudate dar absolut savuroase, ritmul alert și elementele vizuale spectaculoase.O poveste nebună, colorată și excentrică, cu personaje pe măsură, Micmacs reprezintă comedia burlescă franțuzească, în starea ei pură.
Filmul este povestea lui Bazil, un bărbat a cărui viață este de două ori distrusă: o dată când, copil fiind, își pierde tatăl în explozia unei mine și a doua oară când printr-o întâmplare stupidă se alege cu un glonț în cap; glonț care deși nu îi ia viața, îl lasă fără casă și fără slujbă, ajungând un vagabond. Tocmai aceste întâmplări însă, îl transformă pe Bazil într-un adevărat erou, acesta găsindu-și rapid un scop în viață, niște dușmani și o gașcă de prieteni care să-l ajute. Astfel, pune la cale, împreună cu prietenii săi, un plan intrigant şi original pentru a distruge două mari fabrici de armament. Și așa se declanșează o poveste alertă, cu trafic de arme și vestigii umane, rebeli africani și exhibiționiști, în final toate acestea întregind puzzleul trăznit imaginat de Bazil.
Este mai bine să trăieşti cu un glonte implantat în creier, chiar dacă asta înseamnă că poţi să pici mort în orice clipă? Sau ai prefera să-ţi fie extras glontele, dar să trăieşti tot restul vieţii ca o legumă? Zebrele sunt albe cu dungi negre sau negre cu dungi albe? Metalul vechi valorează mai mult decât minele anti-personal? Poţi să te îmbeţi mâncând vafe? O femeie încape înăuntrul unui frigider? Care este recordul la aruncat omul ghiulea?
Astea sunt o parte din dilemele unui film care merită văzut!
No comments:
Post a Comment