Sunt oarecum sadică recunosc.
Nu mi-au plăcut niciodată sfârșiturile fericite.
Asta pentru că în mod inevitabil fericirea absolută se transformă în timp, în platitudine și resemnare.
Facem ceea ce trebuie să facem, pur și simplu pentru că de cele mai multe ori nu știm ce ne-ar plăcea cu adevărat să facem.
Mai sunt și clipe când poate momentul nu este cel mai potrivit
Sau când ne lipsește curajul....
Și ne lăsăm purtați de val, uitând din păcate de reflux.
Trebuie să învățăm că o zi, o singură zi este tot ce ne trebuie.
Mâine nu are de ce să mai conteze.
Mâine e atât de departe!
Frumoasă e doar clipa, orice ai alege să faci cu ea...
Și dacă va rămâne ceva din tine, acel lucru cu siguranță nu va fi sufletul tău îndelung protejat.
One day (2011)
demonstratia ta are o singura hiba - celalalt...
ReplyDeleteAr trebui sa recunosc ca sunt si o egoista oare? :)
ReplyDeleteca noi toti, ca noi toti... :)
ReplyDelete