Despre ingeri cazuti...

De data asta chiar ai mers prea departe...ignori tot ce conteaza, calci in picioare principii...tocmai tu care nu demult sustineai ca esti un om cu principii, ca trebuie sa analizezi lucrurile inainte de a merge mai departe, tocmai tu uiti acum tot...si pentru ce?Pentru acel nenorocit sentiment de libertate pe care ti-l ofera fuga, pentru acel fior ce ti-l da chiar si pentru o clipa controlul si manipularea realitatii...a propriei realitati.Nu mai conteaza nimic si nimeni, poate doar fiinte si intamplari nesemnificative ce ti-au taiat in ultima vreme calea aducandu-te in aceasta stare de inertie...batrana ce-si numara si renumara meticulos banii de pensie, baiatul ce ti-a spus ca te iubeste si intr-o zi a plecat, noaptea aceea pe plaja cand ti-ai cufundat picioarele in nisip si ai simtit ca poti fi mai buna, ca poti face mai mult.Si de atunci, din acel moment neidentificabil cu exactitate, te simti atat de frumoasa, de puternica si de vie incat nimic nu te mai poate opri din zborul tau spre idealuri si vise mai marete...poate doar aceeasi furtuna ce sta in calea visatorilor atunci cand ajung prea departe si-i doboara in valurile inspumate scotandu-i la mal aproape morti dupa atata zbatere si lupta impotriva curentului, cu aripile frante din nou si din nou...

Despre simturi si simtire

Uneori totul se rezuma la timp, la zile care trec uneori prea repede si alteori prea incet, la oameni pe care ai vrea sa ii vezi mai des, la lucruri pe care nu ai timp sa le faci.Uneori e mai bine sa nu te gandesti la cat costa ceva ci la cata satisfactie iti ofera, sa traiesti clipa si sa nu regreti. Uneori timpul se scurge printr-o clepsidra in miniatura care-l dilata si-l contracta intr-un ritm accelerat si nu ne mai lasa timp sa ne bucuram de lucrurile marunte, uneori simti cum sangele ti se scurge prin vene pompat fiind prin artere de catre bataile inimii si clipa se opreste parca in loc si vezi totul in reluare cu fiecare detaliu care altadata ti s-ar fi parut nesemnificativ in prim plan si apoi brusc revii la realitate si te simti golit de idealuri si de speranta pentru ca tocmai ai vazut lucruri pe care nu ti-ai fi dorit sa le vezi, pentru ca simti prea mult, pentru ca gandesti prea mult , pentru ca iti pui prea multe intrebari...

Tinerete fara batranete

Intotdeauna cand invat ceva nou ma simt implinita, zambesc doua zile la rand cand ceva imi iese bine sau cand ceva in care am pus suflet prinde viata, ma entuziasmez cu fiecare idee noua si sufar cand ceva nu-mi iese asa cum as fi vrut.Sunt asa cum consider ca ar trebui sa fie toata lumea si am reactii omenesti chiar daca uneori sunt incapatanata, chiar daca nu am rabdare si ma enervez relativ repede.De ce-am insirat lucrurile astea neinteresante despre mine nu stiu...poate doar sa-mi dovedesc mie ca lipsa de entuziasm ucide vise, ca oamenii care sunt tot timpul plictisiti si obositi nu au cum sa ajunga departe, ca munca, in orice ar consta ea, nu are cum sa fie rusinoasa. Nu-mi place sa renunt ci doar sa perseverez indiferent de cauza sau de circumstanta si de aceea sufar cand ii vad pe altii renuntand, cand ii vad intorcandu-se din drum, cand simt ca nu au incredere in ei, ca nu se simt in stare de orice. Plang eu uneori pentru cei ce nu-si dau seama ce pierd si nu din prea multa bunatate ci doar din tristete pentru faptul ca din ce in ce mai putini sunt cei ce-mi pot impartasi trairile.Trist e ca uneori dupa ce ai capitulat in atatea razboaie nu mai stii sa castigi...si pierzi astfel timpul ce ti-a fost dat sa traiesti, iti pierzi tineretea si dorintele, visele si ambitiile...Pentru mine asta inseamna sa fii tanar si de aceea tineretea nu are varsta ci doar etape in care esti altfel tocmai pentru ca ai trait mai mult...

"Da...a fi tanar inseamnaa fi de otel...a privi totul in fata.A nu putea minti niciodata...a nu putea indura sa fi mintit de altii...a nu putea ingadui minciuna oriunde ai intalni-o.A ura nedreptatea.Cand esti tanar nu poti fi legat de nimic...incaleci tu viata cum vrei...fiindca ii poti da cu piciorul...nu te taraste ea ca pe o epava,care nu mai stie sa renunte(...)Cand esti tanar nu mai este nimic intre Dumnezeu si lume decat fiinta ta...poti zice:NU..."
("Act Venetian" de Camil Petrescu)