"Mi s-a omorât timpul, onorată instanţă..."

"Uneori, omul e in situatia lui Cortes, de a arde toate corabiile care l-ar putea duce inapoi, ca sa poata merge inainte." Octavian Paler

In ultima vreme ma simt din ce in ce mai prinsă in vârtejul ciudat al timpului ce pare a-mi fi împotrivă.De ce sunt aici şi nu sunt acolo?De ce e azi şi nu o altă zi cu alte reguli şi alte drumuri de parcurs?De ce te-am cunoscut acum şi nu acum căţiva ani când poate ar mai fi contat...Ascult aproape obsesiv o melodie a lui Billy Joel...poate din cauza vremii bacoviene de afara, care face comportamentele obsesiv mai usor de digerat...

Am descoperit că aş putea sa visez toata ziua, mai ales aşa cu ploaia asta, cu nimeni să ma deranjeze şi nimeni sa-mi reproşeze că nu îi acord destul timp, nimeni să-mi amintească că ar trebui să fac ceva mult mai util în acest timp.De ce sa nu uit de tot pentru cateva clipe, de ce sa nu stau aproape nemişcată, în întuneric ascultând aceeaşi piesă pe repeat şi să las timpul să treacă încet, minut cu minut, secundă cu secundă...atât de încet încât să văd fiecare clipă trecând tiptil prin faţa mea pierzându-se în întunericul unei eternităţi dureroase dar atât de senine...

E nevoie ca timpul sa treacă...e nevoie să intorci clepsidra şi să vezi din nou orizontul senin, să ai din nou acel zâmbet ştrengar pe buze, şi vântul să adie uşor, să îţi iei din nou avânt şi aproape să zbori,să şti că acel ceva care e al tău e undeva în lumea asta larga şi tot ce trebuie sa faci e să ajungi la el....

Despre femei...

“Ca majoritatea femeilor, sunt mai puternica decat s-ar parea. ”
Eva Peron, (artist si om politic argentinian), 1919-1952

Dorim sa fim puternice dar sa nu uitam sa fim si sensibile, ne dorim sa fim egale si ne dorim sa demonstram tuturor ca putem mai mult...sa nu uitam sa fim in primul rand femei, sa nu uitam ce ne diferentiaza si ce ne da putere cu adevarat, ce ne face sa mergem inainte si ce ne poate face mai bune....doar timpul va demonstra ce poate sa insemne revenirea la matriarhat, doar timpul va demonstra daca femeile reprezinta pacea sau doar un nou tip de razboi...

Roua din iarba din fata casei mele...

Nu-i gelozie, nici control, e doar un sentiment de anxietate ce te macina incet.Nu stii ce vrei, nu stii pe ce cale s-o apuci, nu stii unde ai putea ajunge, nu stii in cat timp si mai ales nu sti cu cine. Se zice ca mereu trebuie sa ai pe cineva alaturi pe parcursul vietii, cineva care sa-ti ofere acel ceva care eu sincer inca nu stiu in ce consta :)

Iti amintesti de tot ce-a fost pana acum, de nepasare, de libertate, de incotro ai mers si unde ai ajuns, de faptul ca ti-ai fi dorit sa traiesti vesnic in ritmul acela ametitor fara nici un scop si fara nici o directie.Si totusi acum trebuie sa alegi, intre un el si alt el, intre tine si ei, intrei ei si o ea care sti ca e dispusa sa fiti mereu doua pasari fara cuib ... intre aici si acolo, sau poate intre aici, acolo si o a treia varianta complet noua si necunoscuta ceea ce suna si mai bine pentru tine.

Ce caut e poate aici aproape acolo departe sau poate e aici langa mine si totusi cum sti ce cauti??Era un citat care spunea :"Am urcat munti la care nu le-am vazut varfurile, am strabatut deserturi fierbinti si oceane fara sfarsit insa din pacate nu am vazut roua din iarba din fata casei mele."...asta e cam ceea ce ma framanta...daca privesc prea departe si nu mai vad in fata ochilor mei?daca ceea ce caut e aici?offf ce complicat!!!Parca mi-as dori pace mondiala:)