"Uneori, omul e in situatia lui Cortes, de a arde toate corabiile care l-ar putea duce inapoi, ca sa poata merge inainte." Octavian PalerIn ultima vreme ma simt din ce in ce mai prinsă in vârtejul ciudat al timpului ce pare a-mi fi împotrivă.De ce sunt aici şi nu sunt acolo?De ce e azi şi nu o altă zi cu alte reguli şi alte drumuri de parcurs?De ce te-am cunoscut acum şi nu acum căţiva ani când poate ar mai fi contat...Ascult aproape obsesiv o melodie a lui Billy Joel...poate din cauza vremii bacoviene de afara, care face comportamentele obsesiv mai usor de digerat...
Am descoperit că aş putea sa visez toata ziua, mai ales aşa cu ploaia asta, cu nimeni să ma deranjeze şi nimeni sa-mi reproşeze că nu îi acord destul timp, nimeni să-mi amintească că ar trebui să fac ceva mult mai util în acest timp.De ce sa nu uit de tot pentru cateva clipe, de ce sa nu stau aproape nemişcată, în întuneric ascultând aceeaşi piesă pe repeat şi să las timpul să treacă încet, minut cu minut, secundă cu secundă...atât de încet încât să văd fiecare clipă trecând tiptil prin faţa mea pierzându-se în întunericul unei eternităţi dureroase dar atât de senine...
E nevoie ca timpul sa treacă...e nevoie să intorci clepsidra şi să vezi din nou orizontul senin, să ai din nou acel zâmbet ştrengar pe buze, şi vântul să adie uşor, să îţi iei din nou avânt şi aproape să zbori,să şti că acel ceva care e al tău e undeva în lumea asta larga şi tot ce trebuie sa faci e să ajungi la el....
No comments:
Post a Comment