Viaţa nu se opreşte în timp ce noi aşteptăm, dar într-o zi ştiu eu că pentru o clipă va sta în loc pentru noi doi, pentru că nici măcar timpul nu e aşa de crud încât să nu observe minunile ...
Sunt mai melancolică azi decât de obicei.Poate din cauza faptului că se apropie ziua aceea când acum un an am căzut dintr-o dată dintre nori şi am fost nevoită să înfrunt o realitate prea crudă pentru mine în acel moment, sau poate pentru că astăzi am mai avut o dezamăgire...deşi nu ştiu în ce măsură cineva mă mai poate face să sufăr.E ciudat cum tot ce mi se întâmplă în ultima vreme nu e decât un impuls spre ceea ce simt că o să devin în curând... o greşeală a celor ce s-au iubit cândva destul de mult încât să ma ofere lumii.
Cu toate astea continui să zâmbesc şi să dau ceea ce ştiu că nu voi putea primi niciodata...bucurie şi un suflet cald celor din jur.Poate mai sunt oameni care au învăţat să zâmbească indiferent de situaţie...eu ştiu că asta e singura mea salvare...să mă bucur de ce imi oferă viaţa indiferent de ceea ce imi ia în schimb, să mă agăţ de tot ce înseamnă frumuseţe, indiferent că e o zi de primăvară, o poză care îmi trezeşte atatea amintiri, un prieten de mult uitat sau unul pe care abia acum îl descopăr.
No comments:
Post a Comment