Thursday, July 29, 2010

La feminin...




Vorbim acum despre echilibrul tău .Despre ce înseamnă să-şi descoperi feminitatea şi să o păstrezi în timp. Să-ţi acorzi timpul necesar şi nu să fi frumoasă ci doar să pari a fi în acest fel. Să nu mai conteze coafura, rochia sau pantofii, să contezi doar tu chiar şi atunci când eşti desculţă şi cu părul zburlit prin bucătărie.Şi mai ales atunci!  Tot ce atingi cu mainile tale firave si pielea fină, să se transforme iremediabil în magie.Tot ce te doare să se transforme într-o mică cicatrice insignifiantă în inima ta, tot ce contează să fie tocmai imperfecţiunea ta....

do you miss me my darling as I miss you ???

Monday, July 26, 2010

Anormalități cotidiene

Sursa foto
 Pe măsură ce îmbătrânesc, mă ramolesc , mă integrez în absolut , sau mai frumos zis mă maturizez, pentru că din câte am observat ”îmbătrânirea” nu e un concept prea bine primit în societatea contemporană, ei bine pe măsură ce trece timpul, constat că idealurile mele de-a le face pe toate deodată și foarte eficient în același timp se prăbușesc de la mare înălțime.Constat că, dacă vrei ”carieră” și vrei să avansezi vreodată de la ”cârpa de șters pe jos” la ...sa zicem, ”mopul” directorului, trebuie să activezi cel putin 10-12 ore pe zi asta în zilele când apuci să mai ajungi pe-acasă și nu dormi în scaunul de la birou. Lucru care, bineînțeles, dăunează grav vieții personale, mai ales dacă dai peste vreun ”ciudat” , care se mulțumește cu programul de opt ore pe zi după care vrea să te pupe și să te scoată în oraș, ce să mai zic dacă mai vrea și vreo doi puradei!! Ai încurcat-o!

Oricât te duce capul, oricâte idei geniale scoți pe secundă și oricât de bine îți îndeplinești sarcinile, dacă nu stai peste program să mai navighezi pe internet sau să mai îmbârligi puțin hârțogăria, ești ineficient și mult prea puțin devotat locului de muncă, prin urmare la următoarea avansare vei fi cel mult rezervă.Too bad for me... pentru că stau mult mai bine la capitolul eficiență decît la capitolul devotament...

Cam asta îmi trece prin cap în așteptarea concediului și apoi a toamnei cu minunățiile ei. Toamna, care va aduce poate cu ea speranța și schimbarea și noile preovocări...

***

Nimic nou, care să merite recomandat, pe plan muzical în ultima vreme . În schimb citesc cu mare plăcere, o carte pe care mi-o doream de mult și pe care o recomand iubitorilor de economie, de istorie, de biografie și de lectură în general : Alan Greenspan- ”Era turbulențelor. Aventuri într-o lume nouă”.

O zi perfectă tuturor!

Friday, July 23, 2010

(...)


Până nu demult economia era preocuparea specialiștilor, însă de câțiva ani încoace a început să ne privească pe noi toți. Criza globală cu care ne confruntăm, a subliniat mai mult decât oricând, lipsa educației financiare la nivelul populației de rând.De aceea, acesta este cel mai potrivit moment pentru ca avocații alfabetizării financiare să iasă în față și poate pentru prima dată vor fi ascultați de școli, organizații non-profit și angajați.

Criza a lăsat în urmă IMM-uri falimentare îngropate în datorii și parcuri auto pline de mașini de lux pe care companiile de leasing nu mai au cui să le vândă, pentru că nu și le mai permite nimeni (nu că vreodată și le-ar fi permis). Președintele țării ne explică senin la televizor despre ”sacrificiu” în termeni precum ”deficit bugetar”, ”inflație” și ”balanță de plăți” , asta în condițiile în care un sondaj realizat de Citigroup în Ungaria, a scos la iveală faptul că 70% din cei intervievați nu înțeleg noțiunea de ” inflație” iar doi din trei englezi, spanioli, francezi și italieni consideră problemele financiare peste puterea lor de înțelegere.Mi-e teamă sincer, pentru ce ar scoate la iveală un astfel de sondaj în țara noastră. Pensiile private ”obligatorii” care până nu demult țineau prima pagină a ziarelor, au dispărut aproape în totalitate din atenția publică, lăsându-i pe români să se întrebe ce se mai întâmplă cu acești bani , mai ales având în vedere faptul că, actuala lege a pensiilor nu impune acestor fonduri să ofere un randament minim garantat. Chiar și acea minimă contribuție la aceste fonduri a fost amenințată cu scăderea de la 2,5% din salar, la doar 0,5%, lucru care ar fi determina multe dintre fondurile de pensii să iasă din afacere demonstrându-ne încă odată că suntem doar niște cobai de experimente.Propunerea a fost respinsă, însă nu pot să mă întreb pentru cât timp? Viitorul de după ieșirea la pensie, ne este prin urmare de pe acum afectat și totul în numele aceluiași ”sacrificiu” care se vehiculează zilele astea pe buzele guvernanților.

Revoluția financiară a societății începe cu educația individuală și la fel se întâmplă și în cazul prosperității.Trebuie să înțelegem odată că minunea numită ”credit cu buletinul” e doar o mare păcăleală a societății consumeriste , că achiziționarea unei mașini de lux care ne poartă dintr-un capăt al altuia al cartierului nu este nicidecum o investiție și că, în cazul în care nu ai vreo idee măreață de afaceri nu ai nevoie să iei un credit de la bancă.Trebuie să renunțăm la preconcepția că ”economisirea” înseamnă sărăcie, că însemnă să ne punem banii la saltea sau la bancă așteptând să se devalorizeze. Economisind faci bani, deoarece banii în societatea contemporană însemnă mult mai mult decât o marfă, ei reprezintă practic o măsură a valorii.De fiecare dată cînd cu aceeași sumă de bani obținem mai multe bunuri sau servicii, fără a face rabat de la calitate bineînțeles, practic producem bani, producem o plusvaloare. Pe același principiu funcționează și firmele private care, în mod evident, doresc să-și maximizeze profitul pentru acesta trebuind să-și reducă cheltuielile prin luarea unor decizii înțelepte de achiziționare.Pe același principiu ar trebui să funcționeze și statul, dacă ar exista la nivel guvernamental un minim de interes în gestionarea bugetelor.

Acest interes nu există însă la conducătorii noștrii, tocmai de aceea fiind necesar să contrabalansăm acest lucru prin interesul nostru pentru înțelegerea fenomenelor care ne înconjoară.Să ne putem argumenta votul sau lipsa lui, să înțelegem măsurile luate de guverne și să putem veni cu propriile păreri, să vedem deșertăciunea promisiunilor de campanie și lipsa lor de veridicitate, să nu ne mai mulțumim cu un kilogram de zahăr și unul de ulei...