Life making no sound

Photo by BogdanBoev

O nouă pagină nefinalizată. Atâta timp pierdut! Respiri, dar nu pentru tine. Mereu pentru altul...
Rafale de vânt alungă timpul. Tu unde mergi? ”Unde altundeva decât nicăieri?”
Eclipsă de cuvinte. Nimic de spus, nimic de declarat.
Aștepți ca cineva să pună punct. Sau un semn de întrebare, exclamare, punct și virgulă...orice te-ar mulțumi acum. Orice care să întrerupă liniștea.

Ce sfori te trag mereu înapoi? Ce anotimpuri crude te bântuie obsesiv? Ce e azi dacă nu un infinit cutremurător, opus al paradisului promis?! Ce e mâine, dacă nu o nouă zi, în care poți din nou să speri că-ți vei regăsi toate visele pierdute?! 

Ce e mai infinit decât clipa dinainte și după nimic?

Just perfect:

Melody Gardot - Our love is easy

”Deep within your heart, you know it's plain to see

Like Adam was to Eve, you were made for me

They say the poisoned vine, breeds a finer wine
Our love is easy”

(...)

E aproape imposibil ca renunțarea la propria persoană să fie vreodată soluția ideală. În lumea reală sacrificiile devin inutile prin prisma faptului că nimeni nu le mai înțelege, nimeni nu le mai respectă, de fapt nimeni nu mai respectă nimic...

E o naivitate să crezi că cineva mai are nevoie pe termen lung de tine, e absurd să te consideri indispensabil, superior oricărei vechituri care mai devreme sau mai târziu va sfârși la coșul de gunoi. Dacă lucrurile astea te întristează, alungă sentimentul...gândește-te doar că singurul centru în care te poți afla e cel al lumii tale. Deschide doar ochii și vei vedea cum conștiința e mai puternică decât orice fel de substanță halucinogenă.

***

Jeffrey Eugenides (The Marriage Plot) o permanentă revelație pentru mine

"-Who are you, anyway?

-Just someone who knows, from personal experience, how attractive it can be to think you can save somebody else by loving them." 

Lectia vietii

Creșterea și schimbarea sunt dureroase. Oricât ne-am dori ca lucrurile să rămână așa cum sunt,  etern strălucitoare sau poate doar familiare în nimicnicia lor, va sosi într-o zi și acea clipă când o furtună sau doar un vânt ușor de primăvară va răscoli totul în noi. 

Da, va fi un proces dificil, nu pentru că ar fi greu să te schimbi ci pentru că nu e deloc comod. Te vei simți doborât uneori în tot acest vârtej nebun al vieții și îți vei ține respirația atunci pentru câteva clipe în speranța că nemairespirând nu vei mai trăi și vei deveni mai mic și mai mic până la un moment dat când poate că vei dispărea ca orice altă ființă vie care, în final, se reîntoarce în seva pământului. Dar pentru tine, finalul nu este încă aici, prin urmare nu ai decât să te aduni, să te ridici, să vezi încotro te-a suflat vântul și ce-ar fi de făcut pe acolo.

Acesta e poate cel mai minunat lucru în a fi viu: oricât am învăța, oricât am crește și ne-am schimba, niciodată nu terminăm cu adevărat. 

Nina Simone - Feeling good