Goodreads Review - BEN HUR by Lew Wallace

Ben-Hur by Lew Wallace

My rating: 4 of 5 stars

Ben Hur is a wonderful novel and if you can get over the large descriptive paragraphs and the little actual storyline placed within a huge historical background, it can easily be a 5 stars. In my mind it’s more like a 4.25 not because of the descriptions slowing down the pace…I actually love descriptions in books, but because maybe I had larger expectations when I started reading it and I was a little bit disappointed because as I said nothing much happens. And also I felt like a 5 star rating would be a little bit unfair in the comparison with Sienkewicz's Quo Vadis which had a much more structured storyline.

The book can be divided into seven main stories / scenes: the story of the three Wise Men coming from all over the world to look for baby Jesus and the birth itself (amazing scene I admit I enjoyed every word of it); the story of Ben Hur who is betrayed by his Roman friend Messala and gets sold as a slave while his mother and sister are imprisoned and all their fortune is stolen (I felt like more of the story after his imprisonment should have been told); Ben Hur being saved from slavery by the Roman Arrius who also becomes his adopted father; after a couple of years Ben Hur already a strong and trained soldier looking for his revenge (this is an extremely long part of the book that totally lost me at some point, even though the scene of the amazing chariot race makes all the reading worth it); the very emotional scene of Hen Hur’s sister and mother incarcerated in a jail cell known to be infected with leprosy; the wonderful presentation of who exactly Jesus was, everything being shown through the eyes of Ben Hur and his contemporaries as they realize that he is not going to liberate them from Roman subjugation; the scene of the crucifixion which makes an extremely emotional ending.

Most of these stories are beautiful writings, some really exceptional (the chariot race, the leprosy, the crucifixion) but I felt the overall story line was way too fragmented, to coincidental, which maybe it’s for the sake of the Christianity coming to life background, some kind of ‘believe and not doubt’ motto, but personally I like fluidity in a book.

Overall although the 1880’s style can prove difficult for the modern reader I would say this is a must for every historical fiction lover. I surely enjoyed the ride!

View all my reviews

30 and fabulous!

***

         Dintre toate stările din lume, acum când mă uit peste gard la schimbarea prefixului și a stilului de viață cu această ocazie, m-a cuprins în ultima vreme o panică a organizării. Imi doresc mai mult decât oricând să-mi aranjez zilele în așa fel încât să fiu cât se poate de eficientă și productivă în muncă, să am timp de mișcare, de citit și de scris, să gândesc cât mai mult, să fiu conștientă și concentrată, să nu las în urmă regrete și neîmpliniri. Mă aflu parcă într-o cursă contracronometru și chiar nu știu dacă are vreo legătură cu inconștientul spunându-mi că se apropie o anumită vârstă și trebuie să mă mobilizez sau e doar vara cea care-mi dă aripi. 

Listening: The Divine Comedy - A lady of a certain age 

Ce que le jour doit à la nuit - O epopee a toleranței într-o lume dezbinată

Ce que le jour doit à la nuit este pe de o parte povestea de viață a lui Younes/Jonas, care începe într-o colibă din Algeria, ne poartă prin mahalaua orașului Oran și mai apoi prin adolescența personajului, petrecută pe plajele însoritului Rio Salado, pentru a se încheia după 70 de ani pe un aeroport din Franța. Pe fundal însă, ca și cum ai ascunde un elefant după trupul firav al unui șoricel, se desfășoară povestea brutalului război purtat pentru eliberarea Algeriei de sub ocupație franceză, povestea umilirii algerienilor în propria lor țară dar și povestea francezilor pentru care Algeria reprezenta ”acasă”. 

O poveste de dragostea neîmplinită a unui om rătăcit între două vieți și două identități (sărac vs. bogat, musulman vs. creștin, algerian vs. francez), maschează  deci adevărata poveste care este cea a pământului numit Algeria, o țară săracă și bogată în același timp, o țară iubită de toți dar condamnată la violență, un popor subjugat și niște cuceritori înrădăcinați, o țară sfâșiată între tradițiile orientale și civilizația occidentală.
Frumusețea ambelor povești stă în echidistanța vocii narative, care vine atât din distanțarea fizică față de evenimente cât și din faptul că personajul principal aparține într-o anumită măsură ambelor lumi. Din această cauză, în final, vina nu aparține nimănui iar judecățile sunt de prisos când fiecare pare a avea dreptatea sa. Povestea este una a maturității de care ai nevoie pentru a trece demn printr-o lume intolerantă și rasistă dar atât de spectaculoasă în diversitatea ei.
Autorul, Yasmina Khadra, deși este algerian și ar putea foarte ușor să devină părtinitor, reușește în mod admirabil să fie înțelegător și respectuos față de cele două culturi care se ”ciocnesc” în povestea sa, fiind un adevărat militant pentru toleranță. Începând cu titlul cărții ”Ceea ce ziua datorează nopții” și până la ultima frază Khadra mi-a câștigat admirația prin capacitatea sa de a fi om și nu neapărat algerian și prin veșnica sa stăruință de a justifica acțiunile uneori de neînțeles ale oamenilor, prin prisma circumstanțelor pe care de cele mai multe ori avem tendința de a le ignora, mai ales când vine vorba de cei care ”nu sunt ca noi”. 


Pentru cei care preferă filmul, există deja și o variantă ecranizată a poveștii care chiar merită timpul vostru - detalii pe IMDb.

***

“Life is a train that stops at no stations you either jump aboard or stand on the platform and watch as it passes.”― Yasmina Khadra, Ce que le jour doit à la nuit

“What to keep of all these reels of film, what to throw away? If we could only take 1 memory on our journey, what would we choose? At the expense of what or whom? And most importantly, how to choose among all these shadows, all these spectres, all these titans? Who are we, when all is said and done? Are we the people we once were or the people we wish we had been? Are we the pain we caused others or the pain we suffered at the hands of others? The encounters we missed or those fortuitous meetings that changed the course of our destiny? Our time behind the scenes that saved us form our vanity or the moment in the limelight that warmed us? We are all of these things, we are the whole life that we have lived, its highs and lows, its fortunes and its hardships, we are the sum of the ghosts that haunt us... we are a host of characters in one, so convincing in every role we played that it is impossible for us to tell who we really were, who we have become, who we will be.” ― Yasmina Khadra, Ce que le jour doit à la nuit