Am fost mereu omul care merge inainte, care nu uita sa pretuiasca clipele si care nu renunta.Mi-e greu sa vad oameni care nu vad frumusetea, care renunta la primul prag sau care nu accepta provocarile de teama esecului. Cat e de usor sa iei niste pastile sau sa-ti dai drumul de la balcon intr-o ultima si fatala incercare de a zbura si cat de greu dar frumos e sa traiesti! Ador sa traiesc pentru mine si pentru prieteni, pentru New-York, Viena, Hong-Kong si toate acele locuri in care ma vor purta picioarele, pentru chefurile alea cand dansez pe masa pana dimineata, pentru vin si votka, pentru iubiri de-o viata si idile de-o vara, pentru idealurile marete ce-mi calauzesc viata, pentru a demonstra si a-mi demonstra ca pot. De ce oare nu poti si tu sa gandesti asa? Poate par o egoista cand incerc sa te schimb dar imi doresc doar ca prietenii mei sa nu sufere, sa se bucure de viata la fel ca si mine, sa stie ca nu sunt singuri. N-o sa incerc sa te schimb...asta pentru ca acum cativa ani cand intr-o situatie asemanatoare am spus "La varsta asta n-ar trebui sa suferi.Poti sa o iei oricand de la capat" aproape am pierdut un prieten. Culmea e ca inca cred ca aveam dreptate. Asa ca, n-o sa incerc sa te schimb o sa-ti spun doar traieste, iubeste, nu lua pastile din simplul motiv ca doresti sa atrageti atentia, ai curajul de a-ti asuma omul care ai devenit, fii puternic si optimist...restul vine de la sine...
No comments:
Post a Comment