Vine iarasi vara.Mama e deja trista si ingrijorata ca plec ,imi spune ca de fiecare data sa fiu cuminte, sa am grija de mine...de parca n-as fi fost plecata si vara trecuta si acum doua veri si de fiecare data cand Clujul ma sufoca."Vara e altfel" spune ea.Plec departe, atat de departe incat nu mai are siguranta ca orice s-ar intampla in cateva ore poate ajunge la mine.E adevarat America e putin mai departe decat Somesul Rece unde mi-am petrecut cateva veri in liceu in tabere pentru pustani de gimnaziu...
Eu in schimb abia astept...dar am parca mustrari de constiinta cand ma gandesc cat de mult sufera ea si cat de bine o sa ma simt eu toata vara uitand cateodata chiar si de telefonul pe care o sa-l astepte cu atata nerabdare in fiecare saptamana.Daca ar fi dupa ea n-as pune nici un picior inafara Clujului...daca ar fi dupa mine mi-as face bagajele maine si-as pleca cativa ani incotro as vedea cu ochii.Diferente majore in felul in care vedem viata...in special a mea, ea plange cand ma conduce la aeroport... eu abia astept sa plec de fiecare data, ea abia asteapta sa o sun...eu sun si-i zic "Nu pot vorbi decat 5 minute...ma grabesc!".Daca n-as iubi-o, daca n-ar fi cel mai scump lucru de pe lumea asta as intelege, si cu toate astea cand sunt plecata undeva ma adaptez atat de bine incat parca nu-mi mai lipseste nimic...nici macar ea.
De fapt nici macar n-am fugit vreodata cu adevarat de acasa.E doar punctul ei de vedere.Asa mi-a spus odata "Esti tot timpul cu bagajele facute.Parca astepti sa intorc spatele ca sa fugi de acasa".A ras dar nu cu prea multa convingere...
Eu in schimb abia astept...dar am parca mustrari de constiinta cand ma gandesc cat de mult sufera ea si cat de bine o sa ma simt eu toata vara uitand cateodata chiar si de telefonul pe care o sa-l astepte cu atata nerabdare in fiecare saptamana.Daca ar fi dupa ea n-as pune nici un picior inafara Clujului...daca ar fi dupa mine mi-as face bagajele maine si-as pleca cativa ani incotro as vedea cu ochii.Diferente majore in felul in care vedem viata...in special a mea, ea plange cand ma conduce la aeroport... eu abia astept sa plec de fiecare data, ea abia asteapta sa o sun...eu sun si-i zic "Nu pot vorbi decat 5 minute...ma grabesc!".Daca n-as iubi-o, daca n-ar fi cel mai scump lucru de pe lumea asta as intelege, si cu toate astea cand sunt plecata undeva ma adaptez atat de bine incat parca nu-mi mai lipseste nimic...nici macar ea.
De fapt nici macar n-am fugit vreodata cu adevarat de acasa.E doar punctul ei de vedere.Asa mi-a spus odata "Esti tot timpul cu bagajele facute.Parca astepti sa intorc spatele ca sa fugi de acasa".A ras dar nu cu prea multa convingere...
No comments:
Post a Comment