Alice's dream

În lumea mea suntem toți oameni și de aceea nimeni nu are dreptul să judece. Aici viața este făcută să fie intensă, să o simți fizic și sufletește.Trebuie fie să te doară, fie să-ți provoace o plăcere aproape insuportabilă. Cel mai important este însă ca cele două extreme să se întrepătrundă. Fericirea, frumusețea și liniștea permanentă, nu sunt suficiente pentru o viață completă. Așteptarea, durerea și suferința sunt cele care le fac cu adevărat prețioase. Fericirea de sine stătătoare, fără nimic înainte ei, fără nimic să-i urmeze, e doar o băltoacă după ploaie - limpede și entuziastă dar neștiutoare și perenă. Nu trebuie să știi încotro mergi, trebuie doar să simți când ai ajuns acolo. Și apoi trebuie să mergi mai departe.

Timpul aici e flexibil și niciodată nu știi când un moment va dura o secundă și când o veșnicie. Cărțile se împart pe parcurs, gloria durează doar o clipă, la fel ca și nimicnicia. Dar dacă le-ai trăit te vei transforma într-un alt om, vei evolua, vei căpăta strălucire.
În lumea mea nu e tot timpul soare dar nici deprimant nu e, perfecțiunea fie nu se atinge niciodată, fie e de nesuportat iar zidurile nu sunt niciodată imposibil de trecut. E nevoie doar de voință.

"Disprețuiesc proporțiile, măsurile, tempo-ul lumii obișnuite. Refuz să trăiesc în lumea obișnuită ca o femeie obișnuită. Să mă implic în relații obișnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi"
"Incest"(1933) by Anaïs Nin

Now listening: Duffy - Smoke without fire