Goodreads Review - Al Pacino: conversation with Lawrence Grobel

Al Pacino by Lawrence Grobel
My rating: 3 of 5 stars

I've never been a big Al Pacino fan and this book didn't make me change my mind. But it did leave me with the impression that I've met a man who lived a full life and learned a lot on the way. It is probably a must read for the fans of his movies as the dialog insists a lot on the roles he played, the way he lived and felt every one of them, the way his thoughts evolved in time. I appreciated the spark between him and the author, Lawrence Grobel. The personal relationship they developed along the 26 years of interviews that resulted in this book, were definitely a plus for the overall read.

However, I saw a man with too many regrets about past decisions, too many frustrations and if this is what you get after a life as full as his, I wonder what's there for the rest of us.

A decent read but not as in-depth as I expected it to be.

View all my reviews

Searching for Sugarman - life is way better that film***

          Am mers la cinematograf așteptând un film și mi s-a servit o poveste care depășește cu mult orice scenariu. Searching for Sugarman este bizara poveste de viață a starului rock care a vândut milioane de albume inspirând oameni și națiuni ... fără să știe. Filmul este un documentar impresionant prin incredibila forță care o dă cruda realitate oricărei povești, fiind nu doar un portret impresionant al unui mare muzician ci și o frescă mai puțin obișnuită a industriei muzicale. Am apreciat nu neapărat perfecțiunea actului artistic în sine, cât ritmul relaxat al evenimentelor, construcția ingenioasă a intrigii și bineînțeles frumusețea poveștii.

Sixto Rodriguez - Cold Fact Album

Fictional projection of life drifting apart

Photo by the amazing photographer Felicia ( iNeedChemicalX)

Ca visul unei nopți de vară ce nu se mai sfârșește, străbați un drum lung și sinuos înspre nicăieri și știi că vei sfârși așteptând mântuirea într-o după-amiază de luni. 

Primești mai întâi un bilet de bun venit la paradă și apoi o mână invizibilă te împinge efectiv în ceva numit viață, pierzi ani rătăcind în neștire, în ignoranță, apoi răsare o clipă de fericire servită din vârful buzelor precum ceaiul în înalta societate, vezi paradisul pierdut în suburbii mizere unde te-au adus circumstanțele, sau lipsa de ambiție sau poate viața însăși. Ochii tăi flămânzi se pierd printre luminile orașului iar realitatea îți strivește lent visele și dorințele, îți creează așteptări, și-ți pune piedici, iar în final te eliberează și te salvează doar pentru a începe din nou același cerc vicios. 

Acum, că ai învățat jocul, doar amintiri înmormântate pe vecie într-un colțișor al subconștientului te mai bântuie uneori în vise. Viața te-a făcut neînfricat, dar încă te mai temi de obscuritate și uitare, de iremediabilul sfârșit. Treci deseori pe lângă tragedii teribile ce au loc în jurul tău dar le ignori și răsufli ușurat că nu mai sunt ale tale...”Va trece!” spui doar în șoaptă cu gândul la bietul amărât care nu demult erai tu. 

 Și astăzi când au trecut atâtea zile insignifiante de luni și atâtea vieți s-au perindat prin sufletul tău, poți în sfârșit să vezi răsăritul și să înțelegi necesitatea apusul, poți aprecia muzica de pe fundal dar și nevoia de liniște uneori.