23 mai 2007

E una din zilele alea cand totul merge pe dos cand ai vrea sa fugi si numai comoditatea te mai tine locului si gandul ca daca ai vrea sa fugi ar trebui sa cobori sapte etaje pe scari…pentru ca in zile ca astea liftul e inevitabil stricat.Net-ul a cazut si el…de nervi probabil si uzura morala, deci bloggul fiind inaccesibil te descarci pe o pagina Word si astepti sa-ti spuna cineva “trezeste-te a fost doar un cosmar”. E o zi aparent obisnuita care se va termina in exact 53 de minute…spre usurarea celor ce au trait prea multe depresii pentru o singura zi.A fost o zi ca oricare alta careia dimineata i-a dat sansa de a creste, de a deveni o zi buna, mai putin buna sau una dezastroasa.O zi cand te jeneaza papucii, cand spui un mic neadevar din pura consideratie pentru cei dragi si afla toata planeta, o zi ploioasa desi ti-ai fi dorit-o cu mult soare, o zi cand toata lumea din jurul tau se distreaza, o zi care pentru ei toti e perfecta si nu poti intelege de ce? cand nu-ti poti aduna gandurile si nici sentimentele, cand ai nevoie de el, si el nu are nevoie de tine…sau poate pur si simplu i s-a stricat masina :) , o zi cand abandonezi optimismul lui Kotler si il citesti pe Kundera tocmai pentru ca te intristeaza si mai mult, cand scanezi poze vechi si amintiri, cand te pregatesti sufleteste ca incepand de a doua zi sa refaci proiectul de pozitionare pentru ca se pare ca din cerinta profei tu trebuia sa intelegi altceva, cand ti-ai dori sa nu mai ai responsabilitati si nici datorii, sa ai aer conditionat si sa te inteleaga si pe tine cineva, sau cel putin sa te asculte.O zi cand iti privesti prietenii si esti constient ca peste ceva timp multi dintre ei iti vor fi doar cunostinte, cand esti parca mai constient de ceea ce te inconjoara decat ai fost vreodata dar aceasta constienta te face dur, rece si trist, cand primesti o palma peste fund stand in statia de autobuz de la un tipic “macho –man” si tot el si-o baga si si-o scoate cand din pur reflex de autoaparare si indignare reactionezi cu un picior si cu expresivitatea cuvantului”dobitoc”, cand iti dai seama ca te-ai schimbat si incerci cu ultimele resurse sa te opui acestei schimbari, cand durerea sufleteasca devine atat de fizica incat te sperie, cand simti ca nu mai ai timp, ca nu mai ai aripi…O zi deci la fel ca multe altele, nici cea mai buna dar nici cea mai trista din cate ai avut si din cate vei mai avea….

Si atunci mai incerci odata net-ul dar bineinteles ca tot nu merge pentru ca mai sunt inca 20 de minute din aceasta zi nenorocita si te duci la culcare pentru ca simti ca a fost prea mult pentru o singura zi si pentru un singur om…