Fara titlu

Adevarul e ca nu mai vreau acelasi lucruri, ca nu mai sper la aceleasi impliniri, ca nu mai visez ca si copilul care eram ieri, acum o saptamana, acum un an, acum o viata...nu stiu ce s-a schimbat, nu stiu cand sau de ce ... stiu doar ca am urmat acelasi drum si totusi parca n-am ajuns acolo unde ma asteptam acum cativa ani ci in locul in care imi doresc sa fiu acum.Ciudat pentru ca nu-mi amintesc sa fi mers altfel decat inainte: nu-mi amintes sa fi ocolit, sa fi trebuit sa aleg o cale la vreo rascruce, nu-mi amintesc decizii care sa ma fi abatut din drum...doar un drum drept, un drum pe care l-am iubit si l-am simtit al meu, un drum care pare si acum acelasi doar putin mai prafuit.Daca n-ar fi el poate n-as sti incotro e inainte, as uita de unde vin si incotro ma indrept.Daca drumul ar fi altul as fi si eu alta, pentru ca noi existam doar pentru a merge inainte.Daca drumul n-ar fi ar fi cu siguranta o carare pe care as calca-o pana ar deveni drum si tot as ajunge acolo unde pasii ma vor purta...

A trecut parca o vesnicie de cand eram acea fetita cu vise marete si suflet de poet.Credeam inca in lumea cuvintelor lui Blaga, in vesnicia care "s-a nascut la sat", credeam in sufletul meu curat si in povestile cu happy end, credeam in frumusete si in destin si cel mai important, credeam in oameni...Atunci mai puteam scrie...si acum cand recitesc ma cuprinde nostalgia...poate pentru ca imi aminteste de un copil care din pura intamplare am fost eu...

De sus picura stelute argintii.
Nu ninge, nu ploua,
Nu cade nici roua,
Nu-i vis, nu-i speranta,
Nu-s ani, nu-i viata.
E doar primavara,
Si cad peste noi,
Ciresi cu tot cu flori,
Sau poate amintiri,
Sau vise de copil,
Sau seri de altadata
Cu nasul infundat in iarba,
Sau praful de pe drum,
Sau nori cuprinsi de fum,
Dar nu cad stelele acum,
Cand viata s-a sfarsit
Caci e prea trist
Sa poti sa spui
Din vina mea stelele s-au stins.

Fara titlu la fel ca tot ce am scris eu vreodata...