Wake me up in Paris!

Plutind prin subsolurile întunecate ale oraşului mizer, încerci să păstrezi aparenţele şi o minimă decenţă, dar nici purgatoriul nu mai poate salva această lume. Şi ai da orice ca timpul să fie mai flexibil, să te trezeşti într-o dimineaţă în cearceafuri de mătase şi ridicând somnoroasă capul să vezi pe geam Turnul Eiffel şi apoi zâmbind să o iei de la capăt. Nu mai bei seara în bar ca să-ţi faci curaj să cânţi la karaoke ci bei ca să ierţi şi să uiţi. Te pierzi acum pe alte străzi şi alte poveşti îţi ies în cale şi încerci să pari altcineva, cineva mai fericit.

Dar dacă tot ce-am pierdut, poate fi recuperat într-o clipă de nebunie, atunci îmi arunc pantofii şi grijile într-o dimineaţă şi în timp ce-mi beau cafeaua mă gândesc că nu am mai respirat de mult aerul din locul potrivit, şi-mi lipseşte briza de dimineaţă şi nisipul din pantofi, îmi lipsesc toate acele dimineţi în paturi străine şi oraşul unde străzile nu au nume, zâmbetele largi şi sufletele boeme, noi doi pendulând între trădări şi iubire.

A mai rămas ceva din noi? Se zice că rebelii nu uita niciodată că sufletul lor e liber...

Now listening- Love me if you dare

Endless story...

Tell me, does an artificial rose smell like a rose?Does it look like somewhere, far away, it has its roots?Is it real? Or it's just a fake, looking for a world where the plastic nostalgia of a rose is our best reality?Are we forever lost or forever found or just never in the right place?

Can I just let myself die lying in the sun, as if there would be nothing better to do?Can I just try to fly one day even if that's not what I usually do?Can I absolutely love the game even if it hurts so bad?Can I dance barefoot in the rain?Can I fall for you?Can I just forget?Can I feel your heartbeat as if it was mine?Can I fly?Can I lie? Can I die?

What do I feel right now?Emptiness perhaps...


Listening to: Koop Island Blues

Good day to run away

I'm wherever the wind may take me
wherever there is a road,
just free and wild and shiny ,
crazy about wine and smoke...

Oh darling, oh darling!!
You who believe in fairies
You who hope,
You who dream...

Put down your weapons,
'cause nothing is for real..

Love is just like water,
can't hold it in your hand
it's just a sweet surrender
and then a bitter end...

Now listening: Molly Johnson- Another day

Eden à l'Ouest

De mult căutam un film care să-mi meargă direct la suflet şi ieri în sfârşit l-am găsit. Nu ştiu dacă e un film bun sau doar unul mediocru, cum tind să spună criticii, pentru că nu mă pricep să judec din punctul de vedere al specialiştilor. Ştiu doar că mie mi-a plăcut.

Este vorba de noul film al lui Costas-Gavras, Eden à l'Ouest sau conform traducerii româneşti Paradis în Vest. E povestea lui Elias (Ricardo Scarmarcio), reprezentant al emigrantului universal, fără origini şi fără o destinaţie precisă, care caută o lume mai bună în vest, în film echivalentul Uniunii Europene. Aventura lui Elias începe pe marea Egee, când vasul care trasporta emigranţii ilegali este acostat de paza de coastă, determinându-i pe unii dintre ei să înoate până la mal. Ceea ce urmează, e o poveste despre capacitatea de adaptare a personajului principal, despre exploatarea imigranţilor prin munca la negru, despre sărăcie şi despre oameni de toate felurile aşa cum întâlneşti în viaţă. În final, rămâne Parisul, magia optimismului şi speranţa care nu moare niciodată.

Un film uşor de digerat pentru noi esticii, pentru că, poate îl înţelegem mai bine, pentru că este povestea părinţilor noştrii , a prietenilor sau poate chiar a noastră. O problemă socială, prezentată cât se poate de liric, aşa cum imi place mie şi o adevărată călătorie atât pentru personaj cât şi pentru tine ca specatator.Un film de nota 10 dacă mă întrebaţi pe mine.

click pentru trailer

A taste of home...

Întotdeauna mi-am acceptat cu greu destinul şi am crezut în noroc mai mult decât în soartă.Însă cel mai mult cred în curcubeu.

Îmi plac oamenii şocant de sinceri şi cei care te surprind într-o zi devenindu-şi suflet pereche,
deşi poate îi cunoşti de o viaţă.

Îmi place să cred în libertatea noastră, a oamenilor, de a fi mereu noi înşine indiferent de consecinţe.

Îmi place să văd frumuseţe şi candoare acolo unde alţii văd noroi şi precum cerul să mă limpezesc brusc de norii aducători de furtună.

Îmi place floarea soarelui pentru că este veşnic îndrăgostită şi cred că odată, undeva, a existat o Cenuşăreasă.

Plec uneori pentru că am nevoie de alte dimineţi, dar mereu revin pentru că îmi plac trenurile ce te duc acasă, îmi plac drumurile prăfuite şi ploile torenţiale de vară, jocurile copilăriei şi visele de mult uitate.

Prin alte părţi timpul nu e poate, atât de diluat. Aici primăvara a venit deja...

În nuanţe de alb şi negru, nu roz ca pe vremuri.

Inocenţa pierdută nu mai revine...


Now Listening:Patricia Kaas- Une fille de l'est

Lifes lessons...

One day you'll learn that perfect moments don't last forever that's why you have to live as if eternity would be part of every moment...

That day you'll remember a stolen kiss in the summer rain, a little girl looking out the window in a winter snowy day, the nostalgia of a sunrise, the sadness of goodbye, the hope of a better tomorrow, the smile of a morning sunshine, the souls you've saved, the souls you've lost, the day you saw the rainbow, the night you walked that beach, the books, the dreams, the child, the rebel that you used to be, the fear and the strength , the days when you believed, the things that made you doubt, the dust on all those roads, the cigarettes, the pain ...

And now you wonder if these little stories are really yours or just the memory of A LIFE.

They are like that blue flower,
conserved in a book,
for cloudy days,
when there will be no one
to give you love...

Her private thoughts...

"Jazzul nu este doar muzică, este un mod de viaţă, este un fel de a fi, un mod de a gândi."
Nina Simone

All that jazz on Sunday afternoons, all the glamour and the drama, everything you taught me. Sometimes I miss it baby! Sometimes it's just so far away...

Ritmuri de trompetă, clarinet sau saxofon , urme de ruj roşu pe pahare de martini şi pe mucuri de ţigară, domni manieraţi şi rochii elegante, pălării cu boruri cât mai largi, energia şi erotismul acelor prime decenii ale secolului XX, improvizaţie şi inovaţie, pasiune pentru muzică şi pentru viaţă, Duke Ellington, Ivie Anderson, Billie Holiday , Louis Armtrong şi Ella Fitzgerald...

Dacă aş fi trăit în acea perioadă, acum mi-ar fi extrem de dor.Dar chiar şi aşa, în unii dintre noi, spiritul acelor ani este încă în viaţă...

What about you?

Do you like jazz?


Now Listening: Chicago- All that Jazz şi Nina Simone- Feeling Good

A toast for the libertine us...

A place and a summer, when time stood still,
a road that took nowhere,
and the breeze in our hair...
A perfect summer drift through life ,
the middle of somewhere with another you,
you, who were free...

Those were the days,
this is just a dream,
about us,
picking a flower,
tomorrow by the ocean...

But summer's gone...

Now listening: Nickelback-Photograph

Obsesii french

"La vie ne m'apprends rien"...unul din lucrurile care mă obsedează în ultima vreme. O melodie care spune o întreagă poveste, Liane Foly o voce inconfundabilă, un mesaj dur, o provocare, o revoltă a spiritului...

A fi sau a nu fi french?

O altfel de muzică, cu siguranţă.

"A ceux qui croient que mon argent endort ma tête
Je dis qu'il ne suffit pas d'être pauvre pour être honnête
Ils croient peut-être que la liberté s'achète "

Sugarfree

Aproape îndrăgostită, mai mult de noi doi decât de tine, de plăcerile noastre superficiale, de povara ce mi-o pui pe umeri în fiecare zi când îmi spui că mă iubeşti. Dependentă de minciuni şi false pudori, te vreau din ce în ce mai mult dar te pierd cu fiecare zi ce trece.

Lasă-mă să adun ce-a mai rămas,
să mai cred în ce am cerut,
dar viaţa nu mi-a dat...

Străin ce dispari în umbre şi praf primăvăratec,
vreau să te aud spunând:
"Pentru totdeauna" se sfârşeşte aici...

Şi chiar şi atunci,
la sfârşitul zilei,
te voi ierta.

Et puis je fume...

"La sfârşit tot ce rămâne din tine sunt obiectele pe care le-ai posedat.Poate din pricina asta nu sunt în stare să arunc nimic din ce îmi aparţine. Poate că de asta le-am tot adunat: în speranţa că atunci când voi muri, suma obiectelor mele va sugera o viaţă mai plină decât cea pe care am trăit-o."

Nicole Kraus- Istoria iubirii

E una din zilele alea când nu ai nevoie decât de un zâmbet şi o rază de soare.
O zi de mici dependenţe, de prăjituri, ţigari sau pantofi cu toc.
O zi când aşterni pe foaie războaie şi drame dar le pierzi esenţa printre litere,
deoarece foloseşti timpul trecut.
O zi când dăruieşti cadouri mai mult sau mai puţin palpabile
şi te bucuri de fericirea ce o produc,
când provoci şi sfidezi pentru că de la o vreme încoace,
nimic nu pare să te mai satisfacă.

Te simţi într-un fel frumoasă şi într-un fel doar extrem de obosită,
respiri nostalgii şi mici extravaganţe,
vrei să crezi orbeşte
şi să te pierzi în parfumul aşternuturilor,
ascultând Pink Martini până dimineaţă,
vrei să trăieşti în cele mai mici detalii,
de la cele mai dulci la cele mai dureroase,
să pleci dimineaţa odată cu ploaia,
dar să revii mereu, obsesiv şi decadent,
chiar şi atunci când nu mai e nimic de spus...

Now Listening: Charles Aznavour- Une vie d'amour

Après moi, le déluge!

Trăim o lume de sadism şi ieftine dorinţe, cu lucruri ce se frâng într-o secundă şi frumuseţi vulgare ce-şi dezvelesc nurii prin ziare.

Iubiri fragile care încep şi se sfârşesc cu tine, râzând de unul singur, într-o fotografie sfâşiată de durere sau de timp.

Picături de viaţă, care umplu paharul de vin, ce-l bei cu mâna tremurândă şi măşti ce-au căzut deja, sub povara atâtor minciuni.

Totul cu jumătate de măsură, totul în devenire, totul ca dovadă că odată respirai.

Aşteptând ai ratat ieşirea, şi-acum arzi distanţe şi primăveri, arzi coşmaruri şi presupuse plăceri.

Trec ierni prin tine, cu troiene de zăpezi, trec drame şi nebunii, trec cadavre.

Putrezeşte şi inima dacă nu o laşi să trăiască, amanţii au renunţat de mult să mai iubească.

Now listening: Within Temptation- Memories

Atingere de primăvară...

Azi nu mai sunt eu, cea de altădată. Azi privesc de la alte ferestre, spre alte zări, azi sunt mirată şi oarecum dulce şi naivă. Azi m-am pierdut în detaliile zâmbetului tău, mi-am lăsat pantoful pe scări ca o adevărată cenuşăreasă şi mi-am amintit de lucrurile pe care le-am iubit, azi am fredonat Regina Spektor şi am revăzut fotografiile din verile trecute, azi a venit primăvara, pe un drum cu sens unic şi fără a mai privi înapoi...

Now Listening:Regina Spektor-Rejazz